Albe coloane, zei reci, Trupuri fără de pată, Frunză cu freamăt de veci, Vreme nedezlegată. Ram de măslin milenar, Umbre plăpânde şi azi, Ape şoptind în cleştar, Nu v-aţi schimbat la obraz. Stai că o stana şi tu - Lepezi om şi viaţă, Totul când straniu statu Tânăr, plin de verdeaţă.
Mieii priori i-au păscut Fluiere fără de moarte. Albe coloane sunt scut Celor ce vin de departe.