Autori > Ion Pillat
Oglindiri
Amiaza verii doarme în odaie
Şi ceasul a tăcut.
Cu umbră lui fereastră iar o taie
Un ram, de ani nemaivăzut.
M-am deşteptat, sau somnul tot mă ţine?
Odaia n-o mai ştiu.
Din apele oglinzii îmi revine,
Uitat, acest iatac pustiu.
Invers şi clar trecutul în oglindă
Sfidează omul de-azi,
Şi în cleştar vrând viaţă lui s-o prindă
Răspunde mut cu alt obraz.
Tu, ce-n oglindă ai rămas aieve
Când dibuiesc prin vis,
Nu mă privi sub ramul fără seve,
În limpezi nemuriri închis.
Nu mă privi nostalgic - fără veste
M-oi şterge că-n oglinzi
De ape, norul dacă trece peste
Străinul chip ce nu-l cuprinzi.
Oglindiri
Aceasta pagina a fost accesata de 671 ori.