Autori > Ion Pillat
Octomvrie
Rodit se-ndoaie ramul şi mâna se ridică
Deschisă că o cupa sfinţită pentru har.
Căci vine iarăşi vremea când frunză cea mai mică
Primeşte de la Domnul al aripelor dar.
Se leagănă prin aer ce-a fost sortit ţărână,
Ce-a fost pe sus lumina se lasă la pământ.
De-acuma sună ceasul să mergem mâna-n mâna
Şi ce privim să fie blagoslovit şi sfânt.
Şi aerul, şi-amurgul sunt numai amintire.
E vinul de-altădată al anilor din noi.
Mă leagă rază toamnei de ţine cu dulci fire
Atât de vechi că-n umbră privirii le cred noi.
Dar pasărea căzută pe iarbă că o frunză
Sub paşii tăi se-naltă în tremur lung de zbor,
Şi frunză de pe vânturi coboară să se-ascunză
Cu foşnet surd sub pasu-mi îngreuiat de dor.
Octomvrie
Aceasta pagina a fost accesata de 839 ori.