Autori > Ion Pillat
Oblonul
Când pentru mine ceasul de somn bătuse iar,
Când lampa din odaia copilului ieşise,
Lăsându-mă în umbră obloanelor închise,
Ducând cu dansa ziua cu chip familiar,
Când, singur pe al nopţii necunoscut hotar,
Simţeam - cu ce durere! - că tot mă părăsise
Şi adormeam departe de ce avusem, mi se
Umpleau de lacrimi ochii şi pieptul de amar.
Dar mă trezeam deodată zâmbind în dimineaţă,
Căci, deschizând oblonul, părinţii mei c-un semn
Îmi dăruiau o lume de-azur şi de verdeaţă.
Azi mă gândesc la noaptea coşciugului de lemn,
La tatăl meu din ceruri, la mâna ce-o să vie
Să-mi dea, crăpând mormântul, lumina pe vecie.
Oblonul
Aceasta pagina a fost accesata de 660 ori.