• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Monahul la capre

A fluierat un tren departe, -n vale -
De-aci la el ce multe veacuri sunt!
Sub munte, unde schitul se prăvale,
O toacă sună şi-a tăcut în vânt.
Atâta tot - pe cerul nalt ereţii
Cununa torc din zborul nemişcat
Poienii ce atârnă pe pereţii
De stânci tăiate-n piscul detunat.
Monahul roş la capre stă de pază,
Sălbăticit, slăbit de-aşa pustiu -
Singurătatea singură-l veghează,
Dihăniile din codru de-l mai ştiu
Şi-acum când umbre pe furiş, în taină,
Lungesc pe jos copac lângă copac,
Vin caprele, se freacă de-a lui haina
Că de-un gorun cu coajă de siac.
Prin sfeşnice domneşti de flori de naiba
Zăreşte satul, casă cu livezi,
Şi faţă albă că o iada albă,
Şi ochii-i verzi că firul ierbii verzi

Şi mâna aspră mângâie alene
Blăniţă iedei şi se pierde-n ea -
Şi parcă muiereşte ard sub gene
Priviri viclene că ispita grea.
Dar ţapul negru şi bărbos, deoparte,
Chiorâş aprinde galben ochi de drac -
Pe când mesteacani albi, că într-o carte
De basme, din penumbră se desfac,
Răsar - arhangheli mari - prin amurgire
Cu aripa şi sabie de foc,
Pe când monahul cel ieşit din fire
Că la icoană bâjbâie pe loc.





Monahul la capre


Aceasta pagina a fost accesata de 707 ori.