Autori > Ion Pillat
Miniatura persana
Albastrul şters al cerului de seară.
Coboară că să-nalte chiparizi
Întunecaţi, din cari pieziş zburară
Colunii albi. Lungi gene să deschizi,
Să vezi într-o grădina cercuită
De piatră zidului în trandafiri,
Cu ochi prea mari şi degete subţiri,
Fecior de împărat cu-a lui iubita,
În rochi de fir şi de mătase verde
Şi cu şalvari de borangic prin cari,
Că luna plină printre nori fugari,
În joc molatic, trupul gol se pierde,
Pe când o căprioară fără teamă
De mângâieri, le-ntinde botul sfânt -
Şi se privesc tustrei şi nu-şi dau seama
Că veacul lor s-a dus de pe pământ.
Miniatura persana
Aceasta pagina a fost accesata de 664 ori.