• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Madonna mia

Sub bolta vitei inflorita,
Cu dulce umbra adumbrita,
Ca din icoane rasarita,
Zarii iubita mea in vis.
In chip de sfanta florentina,
Cu ochii limpeziti de vina,
Trecea plutind intr-o lumina
De paradis.

Apoi, urmand a lor stapana,
Mai albi ca mieii dintr-o stana,
Veneau tinandu-se de mana
Cuminti, doi heruvimi copii.
Sub paza aripelor sale
Cantau ca-n strane ogivale
De rasuna intreaga vale
Cu melodii.

Si inima fara de veste
Mi-a inflorit ca-ntr-o poveste,
In care nu stii visul este
Predomnitor sau daca nu-i -
Ca-n tara basmelor in care
Nu crezi de-i Asteptata-n zare,
Ori mincinoasa aratare
A nimanui.

Sub cort de ramuri vestejite,
De goana norilor umbrite,
n vremea frunzelor cernite,
Vazui aievea ori in vis
Pe-un pat de flori de beladona,
Un chip de palida madona
Intr-o lumina monotona
De cer inchis.

Iar peste fragezimea fetii
Ochind privirea lor, semetii,
Vegheau in taina diminetii
Nepasatori doi ingeri rei...
Si-n falfairi de aripi grele
Umbrarul patimelor rele
Il asteptau ca largi zabrele
Pe fruntea ei.

Si inima fara de veste
Mi se pali ca-ntr-o poveste,
In care toamna doamna este
Pe racla recelui pamant.
Si n-a-ntrebat pe negrii ingeri
Pe cine duc fara de plangeri,
In ale zorilor rasfrangeri,
Inspre mormant.





Madonna mia


Aceasta pagina a fost accesata de 746 ori.