Autori > Ion Pillat
La zavoi
Mă-ntorc ta tine, Argeş, o, rău de-odinioară,
Pe drumul de fâneţe ce fuge printre clăi,
Dar unde mai sunt astăzi, să ţie-aceleaşi cai,
Tustrei copiii veseli, de-atunci, din cărioară?
Şi unde-i scăldătoarea în care că un vrac
- Zăvoi cu par de sălcii şi ochi de apă vie -
Schimbai nisipu-n aur, cu varga de magie
A razei pogorâte pe cerul porumbac.
De două ori acelaşi nu m-oi scaldă în ape,
Căci zilele de-a valma cu valul tău se scurg,
Şi vacile bălţate de soare în amurg
Nu beau acelaşi Argeş când vin să se adape.
În cipciit, în clopot şi-n şopot nencetat,
Alt rău, din clipă-n clipă, te-a zămislit izvorul;
Nebănuit că dansul mă naşe viitorul -
Dar tu te chemi tot: Argeş, cu tot: Ion Pillat.
La zavoi
Aceasta pagina a fost accesata de 665 ori.