• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Krum cuceritorul

I.

Pe armasar in spume oprit, ca un erete
Privirea o roteste flamanda pe campii.
Ostirile-i in urma se-nalta, mii si mii,
Desfasurand spre zare un miscator perete.

Planeta sub copite e roaba ... Multe fete
De kneji le-a dus legate de seaua-i, prade vii,
Si raurile-n vaduri cu valuri purpurii
Curgeau cand navalira napraznicile cete.

Pamantul tot il tine sub palos ... O porunca:
Apusul, Rasaritul, in moarte le supune;
Imparatii de veacuri cad pulbere-n mormant.

Dar sloi de spaima alba se clatina in vant;
Biruitor pe-o lume, ca trestia se frange;
Cu ochi holbati de vede in juru-i numai sange.


II.

Si cand fu scris sa piara pe stepa fara zare
Cel care-o stapanise din Volga-n Kara-Kum,
L-a dus cantad poporul cu tamaieri de fum,
Pe-un armasar salbatic sa-l lege-n sea calare.

Apoi, rupandu-i hatul, cu chiot i-a dat drum
Si calul o porneste sageata drept spre soare,
Prin ape fara vaduri si vai far-de carare,
Purtand pe-acel ce fuse cuceritorul Krum.

Toti calaretii gloata, sarind pe deselate,
S-au aruncat in urma-i cu bocete turbate,
Sa vada unde cade sa-i sape un mormant.

Dar calul, zi si noapte gonind ca dus de vant,
A stat stapan o clipa pe tarmul rupt al zarii,
Si nechezand il surpa in nesfarsitul marii.







Krum cuceritorul


Aceasta pagina a fost accesata de 678 ori.