Autori > Ion Pillat
Hellas
Măslini străvechi, munţi numai stânci şi colo
Culcată: marea că un cer mai clar.
Orice atingi e ruga ori e dar,
Şi pini în vânt sunt lira lui Apollo.
Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbră crângului sfinţit,
Bucolică talangă-n asfinţit
Şi mieii păşunând prin asfodele.
Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
S vântul viu în marmură încins?
Dar mie da-mi, deplin să mă împaci,
În ramă de-argint fluid, departe,
O insula de-azur pe valul stins.
Hellas
Aceasta pagina a fost accesata de 660 ori.