• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ghetarul

Răsare a
Polului magică stea
Pe albe pustiuri de gheaţă,
Şi-n noapte, de ţărmuri cuprinse de nea
Verzi valuri vuind se agaţă.

Răsună gheţarul cu ropot prelung,
Cînd apele dau să-l pătrundă.
Prin somnul zăpezii chemări îi ajung
Rostite din undă în undă :
- Departe e marea cu val de smarald
Spre care visleaza năierii.
Murmură talazul şi-n aerul cald
Şoptesc foşnitori palmierii.
Trec păsări cu pene albastre, în stol,
Umbrind
străvezia oglindă,

în cercuri răzleţe atol şi atol
Se-ncearcă zadarnic s-o prindă.
Cresc poame de aur, rodesc, apoi cad
Pe iarbă culese de vînturi în insuli gradine, ce tainice scad
Prin zări: plutitoare parninturi.
Lung geme gheţarul ; să plece ar vrea
Spre marea de-a pururi senină,
Dar frigul îl leagă ; a
Polului stea îl ţine cu lanţ de lumina.

Şi gerul trosneşte de dorul etern
A soarelui ţară să vadă.
Năprasnic se zbate : din albul infern
Se rupe un pisc de zăpadă.
E slobod, şi drumul se-ntinde spre sud !
E slobod pe slobodă mare !
Prin spumă de valuri, cu creştetul ud,
Despică o nouă cărare
Departe, pe marea cu val de smarald,
Se-naltă un sloi de ninsoare.
Fantastică nava în aerul cald
Descreşte sub flăcări de soare

Vin păsări cu pene albastre, alin
Umbrind străvezia făptură.
Pe care de-acuma cu farmec deplin
Şi visul, şi moartea o fură.




Ghetarul


Aceasta pagina a fost accesata de 685 ori.