Autori > Ion Pillat


Gemenii




Cunosti icoana stearsa din San Zeno Maggiore
Si strania poveste pastrata la Verona?
In fiecare toamna de ea ma prinde dorul
Si de gradina Giulia ce-atinge doua lacuri
- Atat de parasita cand vine inserarea -
Si unde ne cuprinse amurgul, la Bellagio...
Vasari nu vorbeste de-acest "pictor ignotus"
Ce nu voi sa-arunce sub ochii fiecarui
- Sa-l pangareasca gura ce trece - al lui nume,
Ci-i ingroapa mandria in vecinica uitare.
Spun unii ca Gioconda lui Leonard da Vinci
Ar fi luata dupa o veche Monna Lisa
De dansul faurita, pe care-o nimicise
Caci ii gasea surasul prea limpezit de vina...
Si cei mai multi se-ntreaba dac-a trait vreodata.
Dar simt o voluptate salbatica si noua
Zarind pagana arta in pacea manastirii,
Pe langa-un Pisanello din umbra cand rasare.
Vedenia lui patata-i de sange ca si gandu-i;
Iar gemenii, a caror poveste se sopteste
De franciscani cucernici ca sfantul din Assisa,
Stau lung sa ma priveasca, cum au privit artistul
O seara la castelul San Pietro din Verona
Cand chipul lor de-a pururi el zamisli pe panza.
Se-asemanau atata, se zice, intre dansii,
Incat ca sa vada, el viu, murind el insusi
- De mic copil navalnic il urmarise visul -
Un frate - care? - ucise pe cel-lalt cu pumnalul.
Tacut o noapte-ntreaga el isi privi sfarsitul
Si, impacat cu moartea, putu sa mai traiasca
- Deoarece pierise - de-acuma pentru altii...
Iar cronicile-s pline de faptele-i miloase.
Se pomeneste inca de-o lege in cetate,
Ce pedepsea cu streangul si fierul pe oricine
Ar fi ucis un grangur sau o privighetoare
"Caci unul ne e frate si sora ne e una".

A fost o jale mare prin tara cand se stinse,
Cand mort il coborara pe funii in mormant
De piatra, unde doarme Can grande de la Scala
Caci el era de-o vita cu Scaligerul falnic.


- Trei bolti cu stalpi de umbra si arcuri de lumina
Prin care vezi cum norii trec in fasii pe sesuri
Ce pier si ele-n zare, incat nu stii la urma
De unde-ncepe zarea si cerul dus de vanturi...
Iar pe campii vartejul premergator furtunii.
Dar razemati de umbra se nasc ciudat deodata
In ochi purtand cruzimea eretilor de prada,
Cu fruntea-ntunecata de-aceeasi presimtire,
Doi tineri foarte palizi in purpura domniei,
Asa la fel ca-ti vine sa crezi ca nu-i putinta,
Ca nu sint doua fete, ci-o singura faptura.
Si te caznesti zadarnic, sa afli din privire
Din ei cine-i ucisul, si cine-ucigatorul?






Gemenii


Aceasta pagina a fost accesata de 677 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio