Autori > Ion Pillat
Florar
E Mai si-n codru cucu imi canta drept in fata.
Cu soarele poteca porneste-n dimineata -
Cu drumul si padurea, hai murgule, la deal!
M-oi legana in pasul tau leganat de cal.
Prin panzele luminii zari-voi de departe
Si Argesul si lunca deschisa ca o carte,
In care - slove negre - un card razlet de oi
Insira versuri simple la margini de zavoi.
O, cat as da ca Domnul sa-mi harazesca darul
Sa pot sa le descopar si eu abecedarul.
Dar sunt un om si nu pot citi decat cerneala.
Prin frunzele in tremur, o pasare sineala
Din pene isi arata - sa fie cerul, ea?
Pe varf de deal, strang fraul si ma ridic in sea.
S-o luam spre Valea Popii, s-o luam spre Valea Mare
Spre Izvorani sa mergem? - Tot una mi-i. In zare
Negotul alb m-asteapta de cand copilarii.
Hai, murgule! si du-ma, in voie, unde-i stii.
Strabate o padure, coboara si iar suie,
Ajunge o poiana in cap de cararuie.
La poalele poienii, dosita de arinisti,
O apa lin isi mana stralimpezile linisti.
O moara sta batrana, uitata de parau
De oamenii din sate cu holdele de grau.
Dar roata ei mai canta, de apa dusa rar,
Si macina polenul luminii din Florar.
Florar
Aceasta pagina a fost accesata de 938 ori.