Autori > Ion Pillat
Faunul
Ivit cu luna intra in livezi,
Cand rasufland in magica tacere,
Din crengi pe selenarele zapezi
in troieniri de vis cad grele mere.
Sta impietrit de taina, ca-n obezi,
Pandit de nemuriri si de mistere.
in parguirea sevei parca vezi
Cum creste-n el pamantul in putere.
Un nor. Iar luna. si din umbra sare
Rapind la piept plapanda innodare
De nimfe - lebezi albe sau pareri.
Se sparg pe cai lactee rodii coapte
si, imbatat de trupul lor de lapte,
Un faun soarbe luminosul cer.
Faunul
Aceasta pagina a fost accesata de 652 ori.