• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Dezrobire

Orasul se scufunda si orice deal dispare...
Si nu e trup sa-nchida azi sufletu-mi pagan.
Am lepadat prin moarte a carnii granitare!
Sint vant ce se ridica in bucurie mare,
Sint dezlegat, sint slobod, sint singuru-mi stapan.

O, voluptatea vietii scapata de fiinta,
Zeiasca multumire de-a nu mai fi pamant!
Un fluture ce lasa a larvei neputinta
Si falfaie din aripi un zbor de biruinta,
Cunoaste imbatarea de-a fi si el ce sint.

Vazduhuri care treceti nesuparate-n mine
Si ma purtati prin aer vibrand ca un catarg,
O, vanturi curgatoare ca sangele din vine,
Ma arde-n piept suflarea puterilor divine,
Ce lumi intruchipate le-mvraca si le sparg.

Iubito de pe vremuri, nu plange la fereastra,
Nu astepta la geamuri, cu ramuri lungi sa bat...
E cerul prea aproape, e umbra prea albastra,
Ca sa-mi aduc aminte de tanguirea voastra,
Femei, in care visu-mi in van s-a cautat.

Padurea razletita pe patru vai, ma cheama,
Mireasa imi intinde verzi brate - eu le frang.
Ma-nfasur, gol, in frunze pletoase ca o coama,
O, nu credeam sa fie sicriul de arama
Imbalsamata pace a noptilr de crang!

O, nu visam nici somnul si nici redesteptarea
In mangaueru de ramuri si de tulpine vii!...
Dar cand lumina rupse inflacarata zarea,
Spre focul tau, o, soare, mi-am luat inariparea,
Purtand in mine cerul cu mii de ciocarlii.







Dezrobire


Aceasta pagina a fost accesata de 684 ori.