Autori > Ion Pillat
Cuptor
Si-a pus, se vede, Domnul pamantul in cuptor
De coace ca o pita sub un cer dogorator.
Prin iarba arsa greieri cu tarait prelung
Tacerea nesfarsita a zilei o impung.
Iar apele luminii se joaca pe zavoi.
La iazul scurs dorm bivoli cu botul in noroi,
Dorm oile in roata, cu umbra, sub stejar,
Ca pietrele de moara dorm boii langa car,
Si pe sub car coasasii cu capul pe cojoc...
Pe cer, vulturul negru vireaza stand pe loc.
Fasaituri de coasa se-aud in vreo poiana,
Dar tac infricosate de-a linistei dojana.
In vand - dar unde-i vantul? - se-ncearca tocalia,
Dar tace si-ea de teama sa nu trezeasca via...
In casa racoroasa si cu obloane trase,
In vechea mea odaie vrea visul sa ma lase -
Incet imi deschid ochii sa nu ma-nsele parca:
Trecutul si-amintirea tot gandul mi-l incarca.
Pe valuri de lumina las vara sa ma poarte -
Da-mi tu, biblioteca din vremuri dragi, o carte
Vrajita cum e cartea ce o citesti intai,
Sa-i pun iar talismanul deschis la capatai.
Din rafturi iau volumul si Robinson Crusoe
Cu papagalu-i verde imi intra iar in voie.
O, Doamne, ca tovaras de viata tine-mi-l -
Pastreaza-mi pan-la moarte un suflet de copil..
Cuptor
Aceasta pagina a fost accesata de 930 ori.