Autori > Ion Pillat
Chrisis
Pe cand loveam cu dalta in marmura curata
Cercand sa dau fiinta eterna unui gand,
Veni, cu dimineata si soarele intrand,
Chrisis mai luminoasa ca raza strecurata.
Statea far-de miscare cu dorul ei luptand.
De mine, si de dansul la fel de speriata;
Ca un copil zburdalnic cu sfiiciuni de fata
De gatul meu cu teama trecand cu brat plapand:
- Ce vrei sa scoti, imi spune, din stana asta grea?
Si eu cu glasul aspru: - In Paros dur, copilo,
Se va ivi Iubirea senin in fata ta,
Cu ochii fara umbra ai Venerei din Milo.
Dar se umbrira ochii acelei din Milet:
-Iubirea! Pentru cine? - parca-ntrebau incet.
Chrisis
Aceasta pagina a fost accesata de 656 ori.