• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Centaurul batran

Cand soarele piezis se lasa-n mare
Si umbrele aluneca pe munte,
Dar patul lui de frunza si de cetini,
Centaurul batran se-nalta-n codrul
De aur al amurgului. E singur.
Ii curge barba peste piept cum curge
Pe pieptul stancii un suvoi de apa.
Sprancenele stufoase ii acopar
Lumina ochilor ce altadata
Zarira neamul zeilor de-un sange,
De-un grai cu neamul lui. Acum zadarnic
Urechea iscodeste sa auda
In vantul cald plapanda rasuflare
De nimfe-nlantuite pentru-o noapte.
Incet copita lui se departeaza
Suind greoi la munte cu uitarea.

Pastorii din Olimp, cand vine toamna
Si cand in caravane lungi coboara
Pe drumuri povarnite de padure
Magarii lor si oile si cainii,
Prin frunzele rarite ii ghicira
Faptura-i uriasa. Primavara
Copiii care vin la fragi vazura
In frica lor o namila de spaima.
Dumbrava il ascunde. Prin desisuri
Dihaniile, doar ele, ii urmeaza
Cu teama urma si se trag din cale-i
Si-l pomenesc in satele din vale,
In mana cu fuiorul alb de lana,
Nevestele muntenilor in soapta.
Si tot mai rar se-aude de Centaur,
Si tot mai mult se inveleste-n umbra
Legende-i si-n Olimp se risipeste.







Centaurul batran


Aceasta pagina a fost accesata de 645 ori.