• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Ca-n poveste

Domnea in vremea veche un Crai si o Craiasa.
Mai buna ca pita alba dospita de pe masa.
Purtau zapada-n crestet si primaveri in piept,
Caci gandul le fusese curat si intelept -
Si flori tarzii crescute sub neaua iernii-n drum,
Doar amintiri de bine mai culegeau acum.
Dar le certa norocul un singur rau mereu:
Copii sa aiba-n casa nu dase Dumnezeu;
Si mult le-ar fi fost dorul s-adoarma-o zi pe spate
Ca brazii de la munte cu crengile rotate,
Umbriti de insasi umbra roditului vlastar.
- Nadejdile aduse ademenesc mai rar
Si va gateati obsteste si singuri spre mormant,
Cand se-ndura Prea Sfantul de traiul vostru sfant
Si-o buna dimineata trimise-n casa voastra
Un pui de fata-adusa de-o pasare maiastra.
Iar cand v-ati zarit visul alaturea de voi,
Albastrul din privire v-a inflorit. Apoi
Ileana i-ati pus nume si-ati poruncit sa fie
Botez cum n-apucase a voastra-mparatie.
Din patru parti de lume, acum curgeau sirag
La Curte mosafirii cinstiti - de ti-era drag
Sa vezi voinicii mandri din sea cum se desprind
Si mandre Cosanzene pe praguri rasarind
Ca floarea dupa ploaie; vestitii imparati
Cu pravila in mana si-n zale imbracati,
Vladicii, cuviosii, in carje si-n potcap,
Si carturarii garbovi ce poarta lumea-n cap...
Dar iata si o Zana in mersu-i leganat -
Ea portul la paianjen in zori si l-a lucrat
In doua ite numai, cand iarba moale, inalta,
Aduna pietre scumpe si roua laolalta,
De borangic naframe pe plete lungi li flutur -
Si poarta pe spinare o aripa de flutur,
Si unde-i zboara ochii s-aprinde strop de soare.
Iar Luna, insasi Luna, veni cu Carul Mare
Cand noaptea inveleste, padurile de rodii
Si vezi trecand pe ceruri ratacitoare zodii.
Piticii de la munte, cu graiul ne-nteles,
Drept carucior de posta, in pripa, si-au ales
Ciuperca rosie trasa de patru iepuri sprinteni
Ce broasca, surugiul, indeamna dand din pinteni.
Iar cand sunand din frunza padurile de laur
Deschisera carare, sosi si un Balaur.
Luceferii venira calari pe curcubee
Si Soarele, departe mai mult nevrand sa stee,
- De necrezut povestea-i, dar inca nu va mint -
Invitu-s-a- din umbra in straie de argint...

*
Si a trait fetita de-mparat
Mai mandra ca lumina lunii pline,
Dar ochii ei aveau priviri straine
Si inima-i era clestar curat,
Caci Dor nu turburase niciodata
Cu visul lui, visarea ei de fata.

Venit-au ca s-o ceara la parinti
Din patru zari de lume, petitorii -
Ea ii oprea cu zambetul surorii
Si ii gonea cu ochii ei cuminti.
Si fruntea Imparatului se-ncrunta,
Dar casa lui ramase fara nunta.

Zadarnic intruni batranul Crai
Cu zor la Curte babele si vracii,
Din trupu-i tanar sa alunge dracii,
Si s-o imbrace cu-al miresei strai,
Copila lui ramase de zapada -
S-au dus si petitorii toti, gramada.

Si luni de zile au trecut si ani...
Sub arcuirea merilor in floare,
Se plimba singura-n apus de soare
Domnita strajuita de castani;
Cand, iata, in vederea-i nu se-ncrede,
Pe Fat Frumos calare ca mi-l vede.

Semet graieste fiul de imparat:
- Prin noua tari venii, Domnita draga,
Iubirea ta sa-mi fie ca o fraga
Unui drumet de drumuri insetat. -
Obrazul fetei i se face nalba,
Pe ram de mar isi culca fata alba.
Incet raspunde fata de-mparat:
- Cand ramul meu purta-va mar de aur,
Eu voi simti al dorului tezaur.
Ia ramul si te du neturburat! -
Si Fat Frumos il ia cu minte dreapta,
Spre Rasarit nadejdea lui se-ndreapta...

*

Si primaveri de-a randul se invelira merii
Si iarna foi de aur din pomi a strecurat,
Si ea privea amurgul pe drumul departat
Pe care el pornise in zarea primaverii...
Dar primaveri si ierni pustii s-au ingropat
Si nu s-a mai intors feciorul de-mparat.






Ca-n poveste


Aceasta pagina a fost accesata de 684 ori.