• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Amagire

E ceasul cand amurgul s-a stins in helestee,
Cand se podeste apa lor rece cu clestar,
Cand luna in pustiul tacutelor alee
Declina printre ramuri spre ultimul patrar;

Cand noaptea se aprinde in palpairi de raza,
Iluminand dorinta cu umbra unui vis,
Si cand ninsori de raze prin crengi se departeza
Umbrindu-se visarea si dorul nedecis.

E ceasul cand, naluca, pe-a codrilor carare
Se furiseaza vantul prin fosnetul de foi
Asemeni prevestirii melancoliei care
Se-apropie, se lasa, si se strecoara-n noi...

Si cand simtind in tine nelamurit, primejdii,
Indragostita noptii o chemi ca in trecut;
Cand iar soptesti la luna cuvintele nadejdii,
Desi nu porti nadejdea in sufletu-ti tacut.

E ceasul cand iubita in glasul tau se-ncrede
Cum se-ncredea pe vreuri in vechile basmiri
Cand flacara ea inca in ochiul tau o vede,
Desi scrumit e focul atator intalniri...

Si cand iubirea s-a stins in amintire,
Cand inima e rece, podita cu clestar
Si dorul pe-a aleii pierduta amagire
Se duce ca si luna in ultimul patrar.





Amagire


Aceasta pagina a fost accesata de 807 ori.