• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Iubitei (Laus Melancholiae)

Se stinge lumina cerului rosu.
Lungi, umbrele cipresilor se mai lungesc violete pe coline. Un zbor de porumbei albi cade pe Campanil.


Ti-ai lasat obrazul pe palma.
Ti-ai proptit visul de tacerea mea.
Priveam fresca. O invaluie inserarea sau amurgul izvoraste dintr-insa. Zugraveala spalata de lumina a luat lucirea viselor si a faiantelor arabe gasite pe fantani.


Pe tarmul unui cer limpede ca amurgul zilelor toscane, sub portocali cu frunzatura intunecata de aurul rodirii, stau patru fecioare.
Una poarta in valu-i coloarea marina a algelor trandafirii; - alta petala rozelor terestre; - alta rozalba raza a stelelor ceresti.
Ca tine a patra e goala.


Una cu bratul intins indoaie ramul spre dansa. Alta cu mainile amandoua, atinge rodul. Alta isi saruta cu dintii visul.
A patra ca tine isi razima ochii de zare. Crengile grele nu le frange, portocalele parguite nu le prinde, visele culese nu le ridica.

Lungi umbrele cipresilor se sterg pe coline.
S-a stins cerul si fresca, - dar ramane sub ea cu slove strambate de veacuri:

LAUS MELANCHOLIAE




Iubitei (Laus Melancholiae)


Aceasta pagina a fost accesata de 647 ori.