• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Prier

Bubuitor, furtuna lung pe zavoi rasuna.
Ca o caleasca-n goana pe o podisca, tuna.

Cad firele de ploaie si soarele cu acul
Luminii mi le coase ca sa carpeasca sacul.

Acestor nori zanatici care lasa tot mai rare
Rubiele transparente, pomana pe carare.

Miroase gardul viei a iarba si a ploaie.
A tras din nou furtuna cu pusca prin zavoaie.

Dar n-a putut sa-mpuste, vezi, pasarea ce are
Polei pe varf de aripi si-albastru pe spinare,

Ea zboara, sparge norii, asterne pe hotar
Seninul primaverii cu sufletul tau clar.

Departe-s norii negri, iti fluieri cainii sui,
Spre fetele ce sapa cantand in vie, sui.

Zambesti la toti copacii - ei astazi iti sunt frati
Si uiti de Capitala, de genii, de confrati.

La Capsa, in bocalul lor de literatura,
Stau - gogosari - maestrii acriti de-atata ura

Si castraveti - discipoli verzui ca muratura:
Doct, picura otetul in svarturi. Casca gura

Prin abureala sticlei, din strada, liceene...
- Pazea! - printre picioare, zbucnind din buruiene,

Vatuiul o tuleste de vale ... si-a fost dus,
Toti cainii dupa dansul - iar tu privesti de sus,

Razand cu hohot, fuga ce-n rapa se pravale...
Zau, nu regreti ca astfel n-ajungi in manuale.







Prier


Aceasta pagina a fost accesata de 945 ori.