• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Necunoscutei

I.
Cand altii te privesc sint singur orb,
De tine stand aproape sint departe,
Cind slobod toti cu ochii lor te sorb,
De frumusetea ta n-am nici o parte.

Ti-e parul negru, rosu sau balai?
Aprinsa ti-e privirea sau senina?
Esti tanara zapada? Bruna, ai
Carnatia rumenita de lumina?

Cum esti la trup si fata n-o sa stiu,
Mi-o spune numai inima nebuna.
Obrazul sa-l descopar n-o sa viu!
Si totusi il presimt de totdeauna.

Necunoscuta mie cum sa-mi fii
Cind glasul tau imi cinta prin vecii.


II.
Ti-e numele strain ca bucuria
Ce-n viata doar o data o gasesti.
Ti-e numele senin ca poezia
Cind, izvorand in suflet, biruiesti

In zile neguroase sa-mi revie
Fierbintea raza care o astept?
Si-n limpezi zari, uitand de nostalgie,
Pe visul meu stapan sa ma destept?

Minunea primaverii o recheama
Cu viers de ape tanarul tau grai -
Si coaja mea de gheata cu ce teama
Cu ce fior tanjesc ca sa mi-o iai.

Cand plin de apa vie-mi dai ulciorul,
Cum vrei omatul sa nu-l sparga dorul?


III.
Cand zorii tai se-aprind in dimineata,
Imbrac, tacut, o noapte tot mai grea.
Si val de stele daca tragi pe fata,
Un soare sec si sterp e soarta mea.

La antipod ne-a randuit destinul:
De-mbatranesc, intineresti in schimb;
Placerea ti-e partasa, mie, - chinul,
Adormi zambind cand otravit ma plimb.

Ce-mi pasa! Catre tine, ca Apollo
Pe Dafne fugarind-o pas cu pas,
M-azvarl, imi scapi, te prind, cand, iata, colo,
In verde dafin, vesnic mi-ai ramas.

Dar daca pieri, iubire neatinsa,
La ce bun fruntea mea de lauri prinsa!





Necunoscutei


Aceasta pagina a fost accesata de 680 ori.