Autori > Iacob Negruzzi
Presimtire
Azi priveşti cu mulţămire, cu triumf şi ironie
Ş-al tău cuget nu te mustră c-ai sdrobit a mea junie.
Însă vai! Îmi zice tainic un glas rău prevestitor
Că şi tu păşeşti ca mine spre un jalnic viitor.
Precum eu odinioară tu goneşti un ideal
Ce-ţi va coperi junia cu-al durerii negru val;
O sinistră presimţire al meu suflet a pătruns
Ce-mi arată-ntr-o oglindă viitorul tău ascuns:
Eu văd faţa ta frumoasă, rumenă şi înflorită
De dureri şi suferinţe ca zăpada înălbită,
Văd din ochi-ţi care mândru azi în jurul lor privesc
Cum ferbinţi, amare lacrimi în torente isvoresc,
Văd frumosul păr de aur lin în bucle aşăzat
Cum pe sânu-ţi alb şi fraged cade-n valuri turburat,
Şi din sânu-ţi ce se mişcă pe-ale visurilor unde
Văd sbucnind cu violenţă gemeri şi oftări profunde-
Dar zardarnic te vei plânge şi vei geme în zadar
Căci nimic, nimic în lume n-a să curme-al tău amar
Şi atunci în desperare, plecând fruntea spre pământ,
Eu te văd gândind la mine şi la jalnicul meu cânt.
Dar atunci eu n-oiu surâde cu triumf şi ironie
Ci c-o lacrimă de jale voiu deplânge-a ta junie.
Presimtire
Aceasta pagina a fost accesata de 635 ori.