Autori > Ion Minulescu
Sonet
Cum se desir din strasina-nvechita
si picur jos broboanele de ploaie!...
Un paltin tanar crengile si-ndoaie
Ai crede ca isi frange vreo iubita.
Tacerea casei-mi pare mai greoaie
si ma dezgusta viata netraita
si fara sens... Pe fiece clipita
Mai scad din partea vremii cate-o foaie.
As vrea sa prind a gandului aripa
Sa pot s-o tin in loc macar o clipa,
Sa-mi mangaie viata-ntunecata...
si o astept... dar nu stiu... o sa-mi vina?
Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plina
A noptilor din vremile de-alt'data.
(15 februarie 1898)
Sonet
Aceasta pagina a fost accesata de 870 ori.