Autori > Ion Minulescu


Romanta mortului



Paznicul mi-a-nchis cavoul
Si-am ramas afara-n ploaie
Paznicul mi-a-inchis cavoul
Si-am ramas sa-mi plimb scheletul
Pe sub salciile ude,
Ce ma cheama
Si se-ndoaie
Sa-mi sar ute golul negru ce-mi pluteste in orbite,
Sa-mi sar ute alba frunte -
Fruntea ce-mi stia secretul
Aiurarilor traite -
Si sa-mi stearga de pe oase picaturile de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul si-am ramas in ploaie-afara.
Si-am ramas sa-mi plimb scheletul printre albele cavouri
Unde-ai nostri dorm in paza lumanarilor de ceara -
Si-am ramas sa-mi plimb scheletul pe potecile pustii
Si pe crucile de piatra sa cetesc ce-au scris cei vii.
Si-am cetit
Din departare, vantul mi-aducea ecouri
Ne'ntelese, de orchestra
Si de voci ce canta-n cor -
Cei ce-aveau sa moara maine
Beau in cinstea mortilor!...

Vantul mi-aducea ecoul bucuriilor din lume
Iar "regretele eterne" scrise-n josul unui nume
Lacrimau.
Ducand in albul picaturilor de ploaie
Aurul lipit pe cruce!...

Printre albele cavouri
De sub salciile ude,
Ce ma cheama si se-ndoaie
Sa-mi sarute alba frunte,
Ratacesc de-atata vreme -
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Si-am ramas de-atunci afara!...

Unde-i paznicul?
Sa vina,
Sa ma vada,
Sa ma cheme,
Sa-mi deschida iar cavoul
Si s-ador m din nou in paza lumanarilor de ceara!...




Romanta mortului


Aceasta pagina a fost accesata de 1311 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio