Autori > Ion Minulescu
Prima spovedanie
Nu beau,
Nu cant
Si nu iubesc!
Sunt ca un vechi raboj de lemn,
Pe care-ncep sa-mi recitesc infrangerile-n sens invers,
Ca-n suflet, fiecare semn
De pe raboj, se schimba-n vers
Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos pe sus, pe strazi, prin gari -Botezuri, nunti si-nmormantari,
Si parca-n fiecare grup,
Obiectul principal sunt Ei
Ca aurul lichid din stup
Si ma revad asa cum ieri.
Si patru zeci de ani in sir,
Schimbam ciresii-n palmieri,
Pe tata mare-n "Uncie
Sam" Si
Oltul in
Guadalquivir
Pe cand iubeam
Canta
Si beam!
Prima spovedanie
Aceasta pagina a fost accesata de 990 ori.