• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Filodor

Jean Filodor. Jean Filodor din Calafat.

Vestitul. Atoatocunoscatorul. Omul care a trecut prin toate.

Sa stai cu el de vorba, n-ar mai sfirsi zile intregi, sau mai bine zis n-ar mai obosi zile intregi tot povestind. Ce ? Tot ce vrei ! in orice domeniu dumnealui are o parere ; la orice meteahna - un remediu ; la orice intimplare - o amintire. Ah, amintirile lui Jean Filodor ! Daca ai sta sa le innozi una de alta, nu te-ai dumeri citusi de putin cind a fost timp sa i se intimple atitea. intocmai ca siragul aventurilor lui Sherlok Holmes, atribuind fiecareia din imprejurarile prin care a trecut Jean Filodor, cu destula bunavointa, numai cite-o jumatate de zi, si ai ajunge la cifre fantastice. iti vine sa crezi ca omul asta a trait 300 de ani.

Dar ce-are a face ? 300, 200 sau numai 54, cit pretinde el ca are inca de acum vreo patru ani... face sa-l asculti. Nenea Jean Filodor are ce povesti, pentru ca stie sa povesteasca. Sa-l auzi numai sugindu-si dintii - asta, in orice caz, e mult [mai] preferabil stropitului necurmat ou sputa pulverizata a majoritatii vorbaretilor - sa-l auzi insotindu-si vorbele de cite-un : "Phii !... Extraordinar !... Fain !... Extra !...

Th! Ce mai, domnule !... Nemaipomenit !..." si nenea Jean te-a si convins. asta e darul lui, te convinge, si daca te-a convins, este ca si cum s-ar fi intimplat cu adevarat cele ce ti-a spus.

Uneori lui nenea Jean ii place sa povesteasca de mai multe ori acelasi lucru. Astfel, am avut prilejul sa constat ca variantele povestirilor lui nu sunt tocmai- tocmai prea deosebite.

in orice caz, examenul de politist pe care l-a trecut in fata cneazului Moruzi si care l-a adus de-a dreptul politai clasa I la Radasani a iesit leit la fel din toate cele vreo treizeci-patruzeci de povestiri ce mi le-a spus despre el...

- Uite, parca ma vad. Eram sapte scosi la parete, glasuieste nea Jean. Examen, nu gluma. ailalti morfaiau in banci. Unii aveau si carti... Dar ce sa faci cu cartile la intrebarile pe care le punea cneazul... Phii !.. om, domnule, nu gluma !... si pe vremea aia nu mergea cu carti... He !... asa stiu si eu... inveti in carte si pe urma te duci si turui la profesor lectia invatata ca papagalul... Atunci, domnule, nu erau scoli si profesori...

- Cum, nea Jeane, se poate sa spui dumneata asa ceva ?... Ca doar n-oi fi dat examenul pe vremea lui Caragea...

- Caragea, Necaragea... La politie nu era scoala, domnule... La politie te prezentai asa... Raspundeai, bine... Te pricepeai, vreau sa zic, la ce te intreba ala ? Bine... Nu ?... curatenie... Nu mergea cu fleacuri !...

Nea Jean isi mai sugea o clipa dintii, apoi se repezea :

- Cum spun, eram sapte !... Litera F. ...

Eu veneam intiiul. Dar a luat-o din capul alalalt. Raposatul Nita Gherman venea al patrulea... La asta se uita cneazul mai cu atentie, pentru ca era si avocat...

Daduse examen de avocat la Slatina, cum era pe-atunci...

Eu, ca mai modest, nu aveam nici o patalama... Cind m-a intrebat de asa ceva, i-am retezat-o scurt, cit era de cneaz :

"Eu sunt de la Calafat!" atita i-am raspuns.

Hm !... era greu al dracului ! examen, nu gluma !

Nita Gherman, cu diploma de avocat; aialalti toti, cu proptele ; numai eu - de la Calafat.

He ! dar ia sa vedeti... Se puneau ei cu Filodor ?...

I-am facut praf !... Phii !...

Se gindeste cneazul, isi trece mina prin barba, isi roteste ochii in tavan cum sa ne infunde mai zdravan...

Aa !... era om, domnule, ala... Phii)... sa-l fi vazut numai !... Nemaipomenit !... ttttt L. fain om !... grozav !... Doar vazindu-l cum se gindeste, te treceau fiori... ingalbenisem... Ce tema ne-o da ? ne gindeam. Pe raposatul Nita il apucase bitiiala cit era el de avocat...

Phii!... ce mai om, domnule !...

in sfirsit, isi mai mingiie cneazul barba de trei ori, si unde incepu colo cu glasul lui indesat:

"Ia sa spuneti dumneavoastra : Esti de serviciu pe strada... Acoperisul unei case ia foc... Dai sa intri... si pe gang iti iese inainte un ciine cu un cap de om in gura... Ce faci ?"

Phii !... tema nu gluma...

Ce faci ? Pe unde scoti camasa ?... Bine, inteleg, focul... Scoti tignalul si dai semnale de foc... La asta ar fi raspuns si un vardist... Dar ce faci cu ciinele si cu capul de mort ? Asa e !... Tema, domnule... Phii !... om, domnule... cneazul, phii!...

intreba, cum spun, de la coada rindului... al dintii care venea acolo, nimic... Tacere... Al doilea, milc... al treilea, hir... raposatul Nita, Dumnezeu sa-l ierte... mir... ailalti doi, c-o fi, c-o pati... As!... Nimic !.. Prostii... Vine rindul meu...

"Ia spune dumneata, Filodor de la Calafat..."

Am tusit, am inghitit si am inceput:

"Daca se aprinde un acoperis, dam semnal de foc si patrundem inauntru ; daca ne intilnim pe gang cu un ciine cu un cap de mort in gura, lasam un sergent la foc si eu ma iau dupa ciine..."

Scurt... cneazul... ce sa va mai spun... incintat...

"Filodor, Filodor... Vino sa te pup..."

Va jur pe copiii mei... Phii !... Ce mai, domnule... intrebati pe raposatul... pe, vreau sa zic... pe Nita Gherman...

- Pai daca e raposat, nea Jeane ?...

- Pacat ca nu l-ati apucat sa va povesteasca el... Phii... A fost ceva grozav... cneazul... "Filodor... Filodor... phii,.. bravo, baiete... esti admis, poti sa pleci... Asa raspuns vreau ! phii... poti sa pleci... Politai clasa I de-a dreptul".

Am salutat grav : "Traiti domnule prefect..." si am iesit cu capul sus. A... nu ma umileam.

He... he... Raposatu Nita si cu ailalti au ramas acolo, ca sa le mai puie intrebari... Eu... pina seara aveam numirea la buzunar... Politai de-a dreptul, clasa I, la Radasani...

M-a cerut satrapu... Dimulescu... Spaima judetului... "Ma, sa-mi dati p-al care o iesi mai bine la examen..." intelegeti dumneavoastra, nu puteau sa-i dea orice terchea-berchea lui Dimulescu...

Nea Jean Filodor este un entuziast. Vorbeste totdeauna de sine si de ai sai cu o bunavointa si o admiratie ale caror hotare s-au mutat la infinit. Astfel, caii lui sunt cei mai iuti de pe lume, ciinii lui - cei mai mimosi, copiii lui - cei mai isteti, si sa te fereasca Dumnezeu sa maninci vreo bataie de la dinsii.

Cel mai marc, Licuta, un flacaiandru, s-a nascut cu asa atribute barbatesti, ca e un adevarat fenomen...

- Phii, sa vezi, domnule, si sa nu crezi...

Dar nea Jean, he... cind era tinar... he-he... a avut cintecul lui...

- si acum eu nu ma dau pe multi... insa acum treizeci si doi de ani, dupa ce mi-am ispravit armata si am dat examenul de politai... phii... Ce mai dame, nene!... Dar cind faceam armata... Aoleo, mama, Doamne... n-am par in cap..»

Nea Jean are o familie numeroasa, iar sotia lui apartine unei familii si mai numeroase. De aceea nu e de mirare daca la dinsul ai sa gasesti, mâi ales in zile de sarbatoare, mese intinse si ziafet.

Dar pot sa fie si treizeci de comeseni, pot sa fie ei din familie sau straini, la mesele lui nea Jean numai el are cuvintul.

La o astfel de masa, bogata mai ales in hors d'oeu- vre-uri si bacanie, in mastica de Hio si-n vinuri pe care nea Jean - desi avea o viisoara la marginea tirgului - pretindea ca le-a adus direct din Corint (avea nespusa slabiciune de tot ce era grecesc, si predilectia asta era de buna seama in strinsa legatura cu sonorul sau nume de familie), am ascultat pentru a cincisprezecea oara, daca nu ma insel, povestea descalecarii lui in Radasani, cu firmanul de politai clasa I in buzunar.

-...Cind am sosit aci, toata lumea nu mai vorbea de altceva... "A venit Jean... Jean Filodor... Phii ! I-ai vazut, soro, mustata (nea Jean isi rasucea mindru mustata carunta, dar care, la vremea ei, facea de buna seama furori, precum ne asigura dinsul) ?... I-ai vazut, draga, nasul lui clasic ?... Phii !... I-ai vazut, soro, ochii lui negri ca mura ?" (Ochii lui nea Jean privesc crucis, dar poate ca pe vremea aceea, cine stie ?...)

in sfirsit, ce mai ala-bala, femeile toate cu ochii dupa mine, domnisoarele ma urmareau, cocoanele ma invitau, barbatii ma pizmuiau si chiar ma spionau, dar n-aveau ce face... Politai clasa I !... Phii !... intrebati pe...

- Raposatul Nita Gherman ! raspundeau in cor numerosii sai cumnati, care nu se mai saturau de povestile lui nea Jean, il provocau sa le povesteasca pentru a cine stie cita oara oricarui nou-venit si se amuzau de ele intr-un chip atit de zgomotos, ca nea Jean, nedumerit un moment, isi rasucea pe urma satisfacut mustata lui vestita, cu care odinioara bagase damele Radasenilor in draci.

- Ce raposat ?... Ce Nita ? ii lamurea nea Jean, aci de fata. Astea sa vi le spuie Atena (Atena era sora lor mai mare si nevasta lui nea Jean), sa va spuie ea, ca pe vremea aia era, de, domnisoara, si pe toate le-am intors cu vorba... dar cu ea, de... am luat lucrurile pe foaia ailalta... am luat-o in serios...

Cocoana Atena, femeie zdravana si putin zimbitoare, se incrunta intotdeauna cind nea Jean se intrecea cu povestile si mai ales cind printre comeseni se gaseau si oameni straini de familie. Dar nea Jean baga de seama morocaneala ei numai cind ajungea la capitolul cu femeile.

De aceea, el era convins ca numai acest capitol ii produce amaraciune, drept care, indata ce amintirile lui ajungeau aci, facea cu ochiul spre noi si spre dinsa si ne indemna muteste s-o privim pe furis...

- "A venit Filodor... A venit Filodor...", continua dinsul. Toate cocoanele nu mai aveau altceva pe buze. Pina cind s-a auzit la Dimuleasca... Phii, domnule... Dimuleasca... Coana Poldi !... phii !... frantuzoaica, n-ati apucat-o voi... Femeie mare, voinica, pff... nobila... grava... neam mare. E... i-a ajuns si ei la ureche : "A venit Filodor..." "Aha, a venit ! a spus coana Poldi. Bine c-a venit... Va trebui atunci sa se prezinte si aici, la curte"...

Dorinta coanei Poldi era porunca...

Cine era Dimuleasca pe vremea aia ?... Phii!... Ei bine, pe altul l-ar fi impresionat lucrul asta si, gara, a doua zi ar fi fost la curte : "Saru' miinile, coana Poldi. imi dati voie sa ma prezint, Jean Filodor, politai cl. I, numit de-a dreptul pentru raspunsurile la examene..." si poc din calciie, militareste.

V-ati gasit !... Eu, si sa ma ploconesc !... Jean Filodor sa se ploconeasca !... Nimic... Nici nu m-am urnit... Vorbe peste vorbe, stafete peste stafete... eu, nimic... si lumea inainte cu gura, ca ce mustacioara are Jean Filodor, ca ce nas clasic, ca ce mai ochi...

Nea Jean isi mingiia mustata cu aceeasi fericire cu care mintea lui mingiia acum amanuntele amintirii placute. Nea Jean suridea :

- Ei, ce credeti ca s-a intimplat atunci, dragii mei ?... Ce credeti c-a facut Dimuleasca ?... Nici una, nici doua, a dat porunca sa se inhame caii la trasura... patru cai inaintasi... phii !... caii negri ai lui Dimulescu si cupeul ala de lac... phii !... cumparat de la Viena...

si da vizitiul bice cailor... Phii ! ce mai vizitiu !... era numai in gaitane si pocnea biciul de opt coti de se auzea peste Olt... A venit Dimuleasca la politie de-a dreptul... sa n-am parte sa ma misc de-aici daca n-a venit la politie. "Care e Filodor ala, frate, de vorbeste toata lumea de el ?..."

Aci, povestirea lui nea Jean fu interupta de citeva cuvinte ale sotiei sale, pe care nu le auzira decit vecinii ei de masa, insa urechea fina a lui nea Jean le prinse din zbor.

O ! Doamne, si sa te fi ferit Dumnezeu sa intrerupi pe nea Jean sau sa-l contrazici in focul povestirii. Se prefacea in leu, nu altceva... Ochii ii cresteau, mustata lui cea frumoasa, acum carunta, se burzuluia ca o perie de cuie, iar nasul lui clasic se transforma in plisc de acvila. Uita pe toti din jurul lui si lovea cu pumnul in masa de zdrancaneau farfuriile si tacimurile, de parca erau srapnelele din razboi...

- Ce i-a zis ? Ce i-a zis ? intrebau comesenii in soapta pe vecinii respectivi.

Dar cind bolboroselile incetara si minia gasi sfirsit in gitul intins si incordat peste fire, loc de iesire si grai articulat, chiar nea Jean ii lamuri pe toti :

- Spun minciuni, ai ?... Eu spun minciuni ?...

si aci incepu o enumerare bogata si neintrerupta de lucruri sfinte si bisericesti.

De buna seama, auzind astfel de vorbe grave, noi, cei straini, inlemniram in adevaratul sens al cuvintu- lui, dar cei din numeroasa familie a sotiei lui nea Jean ascultau ingaduitor si priveau surizind spre mamita lor - soacra lui nea Jean - la cele sfinte ale careia se refereau toate imprecatiunile celui infuriat. Mare minune ! Coana Sevasta, insasi, zimbea si ea.

si nici n-ar fi putut face altfel... Pentru ca indata ce nea Jean se mai potoli, omul de lume din el ii aminti ca a savirsit o necuviinta. si corect se intoarse catre coana Sevasta cu aceste politicoase cuvinte :

- Pardon, mamita !

Nea Jean nu mai putu sa povesteasca mai departe ; de parca intreruperea nesocotita a sotiei sale i-ar fi distrus insusi izvorul amintirii, asa cum intrerupind un poet din visurile lui ii astupi, pe vecie si necugetat, unul din pretioasele izvoare ale creatiei lui. De aceea, necazul legitim nu se potoli cu una, cu doua, ci mai avu citeva rabufneli. Fiecare se termina cu apelul cuvenit spre cele sfinte ale soacrei sale, si fiecare apel in parte era de asta data urmat riguros de politicoasa scuza : "Pardon, mamita !"

Spre norocul celor de fata, pentru care scena devenea din ce in ce mai penibila, in usa, inalt cit ea, isi facu aparitia, ca trimis de Dumnezeu, conu Alexe Cosimbeanu, nenea Alexe, cum ii ziceam cu totii, prieteneste, acestui batrin voinic si simpatic, cu respect de cele vechi si cele sfinte si cu drag de pahar si de cei tineri.

Cu nenea Alexe, tovaras vechi de dracii al lui nea Jean, amintirea acestuia, renascuta ca prin farmec, isi facu din nou punte in mult necunoscutul si inepuizabilul trecut. Asa ca, vazindu-l din nou in ale lui, comesenii vrura sa-l aduca inapoi la povestea intrerupta. Dar, ciudat, Nea Jean nu-i auzea cu adevarat, sau, Doamne, se facea ca nu-i aude ?

Comesenii, nadajduind ca-i fac placere si de-aia se lasa atita rugat, nu se dadura nici ei batuti...

- Zii, nea Jeane... cum a fost cu Dimuleasca...

- Coana Poldi...

- Ajunsesi cind a venit la politie. .

Oare pe nea Jean e gata sa-l loveasca damblaua de s-a umflat si s-a invinetit astfel la fata ?...

-...Cind a venit Dimuleasca la politie sa-l caute pe Jean ? sari in locul povestitorului dinainte vocea cea groasa a lui nea Alexe... si pe-asta le-ai povestit-o, ma ?...

- Ai fost si dumneata de fata ? intrebara ascultatorii, privind cu admiratie pe nea Jean, ale carui ispravi trecute se adevereau astfel intr-un mod neasteptat. si ochii celor mai multi se intoarsera mustratori spre coana Atena.

- He, cum sa nu fiu de fata... ofta prelung conu Alexe... O ! Doamne, cit de repede au trecut toate !... Eu eram atunci comandant de sergenti... El era mai mare decit mine...

- Politai clasa I... complectaram noi, cu admiratie.

- Ba da-l dracului ! facu conu Alexe. Nici n-a fost la Radasani politai vreodata,.. El era subcomisar clasa a III-a, Nita Gherman ne era sef... tot subcomisar, dar de-a doua...

Capetele ascultatorilor intrara in farfurii...

- Ba, da' ti-a ars vreo citeva Dimuleasca, parca te vad si acum, cu obrajii rosii, dupa ce-a plecat... Strasnica femeie, ce crezi ?... Parca si ea era prefect, ca barbatu-sau. Or de ce te-a batut, ma ? Asa... ca nu te-ai dus sa surprinzi vitele oamenilor pe mosie... Asa, asa... ca tu i-ai batut la sectie pe ei, pe tarani, dar vitele au scapat... Hm !... si ei vitele ii trebuiau...

Pe obrazul de ceara al lui nea Jean se aprinse putina culoare : ,

- E... abia se auzi ca din mormint vocea lui, care tuna pina mai adineaori. Ce stii tu ? Tu crezi ca pentru vite ma astepta ea ?...





Filodor


Aceasta pagina a fost accesata de 1146 ori.