• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Eugen Lovinescu - Epica de analiza psihologica - Gib Mihaescu

Dupa cum din Golanii nu se putea prevedea Ion, cu toate ca si intr-insii se gasea in germene talentul robust al lui Rebreanu, tot asa nici din La Grandiflora nu se putea prevedea Rusoaica sau Donna Alba, cu toata prezenta elementelor prezumptive ale talentului lui Gib Mihaescu. Cele spuse in Istoria literaturii romane contemporane (1927) despre primul lui volum raman, deci, in esenta, neschimbate. Destoinicia de a crea obsesii, stari sufletesti morbide, remarcata din primele incercari ale scriitorului, se transformasera repedein maniera. Cateva nuvele analizate acolo ne aratau si viziunea halucinanta a unei omeniri dominate de subcosntient si lipsa de discretie, de delicatete a expresiei. Faptul e neindoios. Ramanand in aceeasi unitate temperamentala, adica in obsesie, in teroare, in monoideism, in erotism frenetic, intr-un cuvant, in subconstient, si fara a evolua formal prea mult, decat doar evitand trivialul, dar nu si banalul expresiei, scriitorul a stiut totusi sa se organizeze in creatii de care critica e bucuroasa sa tina seama, ca de productii reprezentative ale literaturii noastre ultime. Dealtfel, dupa cum am mai spus, chiar si in primele nuvele se aflau elementele talentului, in Vedenia, de pilda, si mai ales in Troita (recrearea starilor sufletesti ale unui om ce moare degerat), ca un indiciu de personalitate, adica cu o identitate de reactiune; scriitorul nu putea iesi din cercul de fier al viziunii sale patologice, al unei lumi morbide, ilogice, al unor oamnei condusi numai de idei fixe, de pasiuni exclusive, repede deviate in violenta, in crima, cu o influenta dostoevskiana evidenta.
In repetirea acelorasi motive de gelozie bolnava si de obsesii sexuale izbeau mai mult maniera, lectura, cautarea senzationalului. Oricat de contestabila ar fi morbiditatea sub toate raporturile, temperamentul scriitorului a stiut totusi s-o impuna atentiei. Nici primul roman, Bratul Andromedei, n-a fost, dealtfel, mai realizat La Grandiflora, Uratul sau Frigul. Dragostea monomana a profesorului Andrei Lazar pentru Zina Cornoiu se pierde in zugravirea unui mediu provincial foarte banal si a unei frenezii amoroase centrate in jurul aceleiasi femei ce abate interesul real al povestirii. Zilele si noptile unui student intarziat nu inseamna nici ele un pas definitiv; peripetiile de pierde-vara ale studentului Mihnea Baiatul, peripetii cu gazde neachitate sau cu fete seduse si chiar cu candida studenta in care fiorii senzualitatii se imbina cu cei ai speculatiei fizolofice, fac parte dintr-un cadru de teme prin nimic innoite. Temperamentul scriitorului s-a realizat complet de-abia in Rusoaica (1933), in care unii critiic au vazut o capodopera. Valoarea romanului nu sta insa atat in expresie, in episoade, in tehnica, ci in ideea unica ce o insufleteste si ni se transmite sub forma unei sugestii. Nu ne intereseaza, asadar, peripetiile locotenentului Ragaiac, nesfarsita desfasurare de scene erotice, intr-o masa informa de fapte, pe care nu le poate reglementa obisnuita lipsa de simt critic si estetic al scriitorului, lipsa de stil si de stilizare; nu ne intereseaza ceea ce face Ragaiac, ci febra vinelor lui, obsesia tipului de femeie ireala, de "rusoaica" scoasa din lectura sau din visari, pe care ne-o transmite, caci in fiecare din noi sta ascunsa o "rusoiaca" adulmecata fara succes in toate tipurile femeilor intalnite.
Putinta transfuzie unei stari sufletesti este, desigur, semnul unei mari arte; ceea ce scriitorul nu stia sa ne comunice, didactic si aplicat, in Uratul, Frigul, la Grandiflora, a ajuns sa ne impartaseasca acum prin nu stiu ce forta acumulativa si frenezie interioara. Si Donna Alba (1935) este romanul unei monomanii, caci nu putem numi altfel pasiunea lui Mihai Aspru pentru descendenta Ipsilantilor, fiindca aproape tot atat de idealizata sid e ireala ca si "rusoaica". Cu toata lipsa de mestesug formal, puterea de persuasiune trepidanta a scriitorului te resoarbe si de data aceasta in obsesia lui ... Cat? Atat timp cat il citesti; desfacut din atmosfera lui morbida de instincte tiranice si de monomanii, din viziunea lui halucinanta si panerotica - si ridicand ochii spre limpedea lumina a soarelui, pacla fortelor subconstiente se risipeste si nu te mai multumesti decat cu viata constienta, logica, determinata de legi psihologice sigure si analizabile.

1. Gib Mihaescu, La Grandiflora, 1928;
2. Gib Mihaescu, Bratul Andromedei, 1930;
3. Gib Mihaescu, Rusoaica, 1933;
4. Gib Mihaescu, Zilele unui student intarziat, 1934;
5. Gib Mihaescu, Femeia de ciocolata, 1933;
6. Gib Mihaescu, Donna Alba, 1935.
   

Eugen Lovinescu - Epica de analiza psihologica - Gib Mihaescu


Aceasta pagina a fost accesata de 1028 ori.