Autori > Gib Mihaescu
Citate de Gib Mihaescu
Donna Alba zambeste... A sosit sfarsitul?... Se agita... vrea sa plece?... Nu, zambeste, dar ramane, vrea sa vorbeasca inca, mai are sa-mi faca o destainuire. Doamne, isi marturiseste o veche amintire, o placuta amintire, gandul ei, lumina justa a sufletului ei, cand m-a vazut intaia oara, cand marile dictionare mi-au scapat cu atat de puternica larma din maini. Doamne, a ras atunci, a ras pe drum inainte, cu toate ca sufletul ei era in mare cumpana in acele zile. Dar intamplarea asta, asa de nostima si neasteptata, cat i-a limpezit sufletul ei, cat i-a intarit cugetul in acele momente de descurajare si de teama, cand nu-si mai gasea astampar si nu mai stia unde sa caute alinare. Zgomotul cartilor acelora enorme a fost trambitarea frumusetii ei, a fost alarma farmecului ei, inaintea spaimei necunoscutului, a fost afirmarea constiintei de puterea acestei frumuseti si acestui farmec. (Gib Mihaescu)
O sete de pur si ideal era acest amor de necunoscut si de nemarginire. (Gib Mihaescu)
Cand mi s-a dat ordin sa trec cu detasamentul de paza pe Nistru, am salutat cu multa bucurie aceasta noutate. si m-am bucurat cu atat mai mult, cu cat vedeam mutra plouata a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, fetele vesele si viata asta de sindrofii, cu baluri, cu intalniri furise de orasel basarabean, care, la urma urmei, oricat de mic, oricat de stramt si de noroios o fi, e totusi un orasel. (Gib Mihaescu)
Indrazneste orice si vei putea, daca nu te va ucide vreo clipa de ezitare. si apoi orice miselie izbutita va fi un act de eroism. (Gib Mihaescu)
Chemam in ajutor literatura sa ma scape de setea de viata! (Gib Mihaescu)
Noi vrem sa ramanem cu iadul nostru si n-avem nevoie de nicio raza din cerul vostru! (Gib Mihaescu)
Cine a spus ca fericirea si suferinta nu dau glas si aripi si celei mai tenace mediocritati!? (Gib Mihaescu)
Ii ascultam cu aerul de superioritate al celui ce stie gasi, tocmai in motivul temerii celorlalti, piedestalul tariei sale. (Gib Mihaescu)
Trebuie sa-ti mai aduca Dumnezeu o boala, din cand in cand, sau o acuta neplacere fizica, pentru a pretui, ca o fericire fara margini, bucuria de a deveni sanatos! (Gib Mihaescu)
Sunt sinistru, imi dau seama, mai ales cand o privesc cu coada ochiului pe aceasta copila plapanda, frumoasa si sincera, pe care simt ca as iubi-o cu adevarat, nu numai cu sufletul, dar si cu gandul. (Gib Mihaescu)
Un om hotarat trebuie sa revada, pana in momentul clipei finale, tot de ceea ce are sa se desparta si daca inima lui nu-i va da nici un branci inapoi, el va porni senin, mandru, constient de taria lui. (Gib Mihaescu)
O, sfanta fericire de a putea fi tocmai prin seninatatea si constiinta libertatii cele depline, chinuitoarele unei palpairi de viata pe care ai ingenuncheat-o, ai subjugat-o si o oprimi si mai cu tarie, pentru a simti pana la maximum de intensitate dulceata milei. (Gib Mihaescu)
Si pentru ca ea nu rasfrangea asupra-mi decat bucuria de a ma sti atat de adanc infipt in sufletul ei, fara ca sufletul meu din parte-i sa poata fi retinut acolo de nici o catuse, induiosarea mea avea intr-insa ceva parintesc, ceea ce o indarjea pe ea si mai mult si-i prefacea inima in bucati sangerande, zvacnind la picioarele mele. (Gib Mihaescu)
Citate de Gib Mihaescu
Aceasta pagina a fost accesata de 1309 ori.