Autori > Guy Maupassant

Mont-Oriol - Partea intai - Capitolul 07

Christiane, care se culcase foarte tarziu, se trezi de cum soarele ii trimise in odaie un suvoi de lumina rosie prin fereastra ramasa larg deschisa,

Se uita la ceas - era cinci - si ramase intinsa pe spate, cu incantare, in caldura patului. I se parea ca o fericire, o fericire mare, o fericire nesfarsita ii fusese daruita in timpul noptii, atat isi simtea sufletul de vioi si de bucuros. Ce fericire? Cauta, cauta ce veste fericita o umpluse de atata veselie. Toata tristetea din ajun, seara, pierise, se topise in timpul somnului.

Va sa zica Paul Bretigny o iubea! Cat de altfel ii parea decat in prima zi! Oricat s-ar fi caznit sa-si aduca aminte sa-si aduca aminte, nu-l mai putea regasi asa cum il vazuse si il judecase la inceput; nu-l mai recunostea pe omul pe care i-l prezentase fratele ei.