Autori > Guy Maupassant

Mont-Oriol - Partea intai - Capitolul 02

Pranzul fu lung ca toate mesele la pensiuni. Christiane, care nu cunostea toate acele chipuri, vorbea cu tatal si cu fratele ei. Apoi urca sa se odihneasca pana in clipa in care aveau sa faca stanca sa sara in aer.

Fu gata cu mult inainte de vreme si sili pe toata lumea sa plece, ca sa nu piarda explozia.

La iesirea din sat, acolo unde incepea valceaua, se ridica, in adevar, o colina inalta, aproape un deal, pe care il urcara sub arsita soarelui p o potecuta intre vii. Cand ajunsera in varf, Christiane scoase un strigat de uimire in fata orizontului nesfarsit care i se deschise deodata sub ochi. In fata ei se desfasura o campie nemarginita care, din clipa clipa, ti se parea un ocean. Campia asta se intindea, acoperita de un abur usor, un abur albastrui si dulce, pana la muntii foarte indepartati, abia zariti, poate la cincizeci sau saizeci de kilometri.