• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cateva colinde de Sfantul Craciun

I.

    Doi boieri de cei mari,
    O! Leroi, Doamne!
    Ca și doi drumari,
    O! Leroi, Doamne!
    Vin din Rusalim,
    Merg spre Vithleem.
    Dară cine sunt?
    Îi Iosif cel sfânt
    Și Maria sfântă,
    Care așa cuvântă:

    - Iosif, mi-i greu
    De acest drum rău.
    Vină să ne odihnim.
    Și să ne umbrim.
    De un plop au dat
    Și acolo au stat,
    De s-au răcorit.
    Plopul că s-o clătinat,
    Umbra că s-au tras,
    Soarele i-au ars...
    Sfânta Maria
    Mult se supără
    Și mi-l blestemă,
    Din gură-mi zicea:

    - Plop afurisit,
    Să nu fii rodit,
    Să crești tot în sus,
    Umbră nu mi-ai adus!
    Iară au plecat
    Și ei mi-au plecat
    Prin văi și vâlcele,
    Miriști, păpușoiști.
    Precista au picat,
    Căci s-au împiedicat
    De-o tufă din cale.
    Ea, oftând cu jale,
    Din gură-mi zicea
    Și mi-o blestema:

    - Tufă-afurisită,
    Să nu crești în sus,
    Cine de tine se va-mpiedica,
    Toți te-or blestema...
    Iar au mai plecat,
    Un măr au aflat.
    Și ei s-au odihnit,
    Mărul i-au umbrit,
    Umbra ș-au lățit,
    Soarele au pierit.
    Sfânta Maria
    Către măr zicea:

    - Mărul înflorit,
    Să fii tot rodit!
    Să crești tu în lături,
    Să sporești în roduri!
    Iar Iosif grăia
    Precistei îi spunea:

    - Hai să ne grăbim,
    La sfântul Vithleem,
    Că iată, îi seară
    Și-nnoptăm prin țară.
    Și ei s-au sculat
    Și-ndată-au plecat
    Către Vithleem.
    Cu toții să trăim
    La anul și la mulți ani!

II.

    Dormiți, domni, dar nu dormiți,
    Florile dalbe.
    De-mi dormiți, de nu-mi dormiți,
    Florile dalbe...
    Faceți focul cum mai mare
    Și aprindeți o lumânare
    Ș-o candelă la icoană
    Și-mi ieșiți și pân-afară,
    De îl vedeți pe Hristos,
    Cum vă vine de frumos,
    De frumos, de cuvios
    Cu veșmântul mohorât,
    Lungu pân-în pământ.
    Într-amândoi umerei
    Scrise-s doi luceferei.
    Mâna stângă crucea duce,
    Și-n cea dreaptă, busuioc.
    Crucea-i a bătrânilor,
    Busuiocu-a fetelor,
    Sănătatea a tuturor.

III.

    Sculați, stăpâni, nu dormiți,
    Că nu-i vremea de dormit,
    Ci-i vremea de-mpodobit.
    Scoală, stăpână, slujnicele,
    Să aștearnă mesele,
    Să umple păharele,
    Că vă vine Nașterea,
    O Naștere de Împărat
    Al lui Hristos Cel Luminat
    În giulgiuri înfășurat.
    Vine Domnul Dumnezeu
    Cu o ceată de îngeri,
    Făcând slujbe și cântări.
    Vine Domnul Dumnezeu
    Cu o ceata îngerească,
    Pe diavoli să-i biruiască.
    Vine Domnul Dumnezeu
    Cu Vanghelia deschisă,
    În mână cu făclia aprinsă...
    Când Dumnezeu se năștea,
    Rouă peste câmpi cădea,
    Prin păduri lumini ardea,
    Din nuiele
    - luminele.
    Dumnezeu așa zicea:

    - Pomeniți Nașterea mea.
    Cât de rar, în zile mari!

IV.

    Ce seară-i astă-seară?
    Aceasta-i seara de Crăciun,
    Să te veselești, om bun,
    La cea masă de mătasă.

    - Dar pe masă ce mai sunt?
    Că mai sunt făclii arzând.

    - Printre făclii ce mai sunt?
    Că mai sunt colaci de grâu.

    - Printre colaci ce mai sunt?
    Tot păhăruțe cu vin.

    - Dar la masa cine-mi șede?
    În capul mesei
    Șede Bunul Dumnezeu.
    De-a dreapta lui Dumnezeu
    Șede sfântul Petru.
    La stânga lui Dumnezeu
    Șede sfântu(l) Ion,
    Iar lângă dânsul, stăpânul casei
    Tot închină și suspină;
    Și-nchină la răsărit,
    Să-l audă Domnul Sfânt,
    Domnul Sfânt pe-acest pământ,
    În toarta paharului,
    În lumina soarelui;
    În buza paharului
    Scris îi spicul grâului,
    În fundul paharului
    Scrisă-i vița vinului.
    Dumnezeu din gură au grăit:

    - Hai, noi, Petre, să mergem
    C-avem mari de cununat
    Și încă mici de botezat.

    - La cei mari dar ce le vom da?

    - Le vom da boi buni, ne-nvățați,
    Ei vor trăi și-i vor învăța.

    - La cei mici dar ce le vom da?
    Le vom da cai mândri, ne-nvățați,
    Vor crește și-i vor învăța.

V.

    Din Maica Precista s-au născut
    Domnul Hristos pe pământ.
    Lui Iuda i-au fost urât:
    Iuda, iubitor de bani,
    L-au vândut la ai săi dușmani
    Numai cu treizeci de bani.
    Când banii în mână i-au pus,
    Luatu-l-au și l-au dus
    Pe dealul Golgotha în sus:
    Sus pe cruce că l-au pus,
    Cu sulița l-au străpuns,
    Mult sânge și apă-au curs.
    Luna s-au îmbrăcat în sânge,
    Îngerii au prins a plânge
    Și stelele încă toate,
    Că n-au fost vrednic de moarte.
    Luna-n sânge s-au îmbrăcat,
    Soarele s-au întunecat;
    Și de-acolo l-au luat,
    Groapa-n piatră i-au săpat
    Și acolo l-au îngropat.
    Grele străji i-au aruncat,
    Să străjuiască pe Împărat!
    Dumnezeu ce au poruncit?
    Străjile toate au înlemnit.
    Tu ești Maică adevărată,
    C-ai născut fiu fără tată.
    De acum pân-în vecie
    Mila Domnului să fie,
    Cu dar și veselie!

VI.

    Aceste case, aceste curți,
    Domn, Domn din cer,
    Așa-nalte, minunate,
    Domn, Domn din cer (după fiecare stih),
    De-s cu ceru-asemănate.
    Dar în ele cine-mi șade?
    Șade Bunul Dumnezeu
    Și cu Maica Precista.
    Lângă Bunul Dumnezeu
    Șade moșul, moș Crăciun.
    Lângă moșul, moș Crăciun,
    Șade sfânt, sfântul Ștefan.
    Lângă sfânt, sfântul Ștefan
    Șade sfânt, sfântul Vasile,
    Lângă sfânt, sfântul Vasile.
    Șade sfânta Bobotează.
    Lângă sfânta Bobotează
    Șade sfânt, sfântul Ion.
    Lângă sfânt, sfântul Ion
    Șade sfântul Constantin.
    Sus, mai sus, s-a înălțat,
    Apa mării a râurat,
    Văile a răsunat,
    Pietrele a răsturnat,
    Boieri mari s-au deșteptat
    Și pe Domnul au lăudat.
    Dormiți, dormiți, vă culcați
    Și pe noi ne ascultați,
    Dormiți, dormiți, odihniți
    Și pe noi ne dăruiți
    Tot cu aur și argint,
    Bunătăți de pe pământ,
    C-am umblat din sat în sat
    Și pe la toți am urat.

    Auzite și adunate de Alexei Mateevici
    Decembrie 1912




Cateva colinde de Sfantul Craciun


Aceasta pagina a fost accesata de 812 ori.