• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Samanatorismul si poporanismul moldovean - Emil Garleanu

"Duiosia", "evlavia", "pietatea", exaltate de critica epocii, n-au reusit sa dea si un interes estetic Batranilor (1905) lui Emil Garleanu (1878-1914). Micile ticuri ale unor eroi mediocri pot fi, negresit. elementele unei caracterizari sociale, dar i-a lipsit scriitorului vigoarea de a le da o expresie literara. O singura data, in Boierul Iorgu Buhtea, s-a incercat sa se ridice la probleme mai largi, punandu-ne fata in fata doua generatii, generatia boierilor ce se duc si cea a bonjuristilor ce le ia locul. Insuficienta scriitorului de a ne zugravi conflicte sufletesti si sociale ne arata nepregatirea lui in a se folosi, literar, de materialul utilizatnumai cu pietate romantica fata de formele revolute ale societatii noastre...
De la aceasta prima lucrare de tinerete, de un caracter oarecum programatic si minor, Emil Garleanu a evoluat in cele 5-6 volume spre schita anecdotica, fara intentii pishologice, Ochiul lui Turculet, Flamand, Vierul si schiar Inecatul sunt astfel de anecdote, de un interes mediocru, scapate numai de o oarecare finete stilistica.
In ascensiunea spre nuvela, Punga, simpla anecdota si ea, prezinta o timida incercare de analiza a starii sufletesti a taranului Laptuc si a nevesteilui, care, crezand ca au dat peste o punga de bani pe cadavrul unui sinucis, nu gasesc in ea decat niste cartuse. Singurele incercari mai sustinute de a ne reprezenta oameni si imprejurari mai complexe sunt Hambarul si, indeosebi, Nucul lui Odobac (1909), punctul maxim al evolutiei lui Emil Garleanu; felul plastic in care e zugravita ura satenilor impotriva nucului, intetita de uneltirile Rujei, tabloul tragic, de la urma cand nucul se prabuseste acoperind sub ramurile lui stufoase trupul neinsufletit al lui Toader Odobac, amintesc prin sobrietate si incisivitate pe Maupassant.
In ultima faza a activitatii sale, Emil Garleanu a atins in Din lumea celor care nu cuvanta (1910) genul creat de Jules Renard in Histories naturelles sau Bucoliques al observatiei lucrurilor neinsufletite. Lipsit si el de inventie, scriitorul nstru era menit unei astfel de literaturi si, desi creatia lui verbala e cu mult mai mica, gasim totusi si la dansul imagini care, fireste, intr-o literatura atat de figuranta ca cea de acum, par elementare.
Minor, duios, liric, fara inventie, fara putere de creatie, fara marea viziune poetica a lui M. Sadoveanu, artist sobru, dealtfel, dar estompat, - iata ce se poate spune despre acest scriitor, caruia i-a lipsit si timpul pentru a-si indeplini destinul. El e corespondentul epic al lui Stefan Octavian Iosif.





Samanatorismul si poporanismul moldovean - Calistrat Hogas
Samanatorismul si poporanismul moldovean - Emil Garleanu


Aceasta pagina a fost accesata de 818 ori.