• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Samanatorul

Desi actiunea propriu-zisa a Samanatorului incepe prin colaborarea lui N. Iorga, ea fusese, totusi, precizata in aceelasi cadre de nationalism, de poporanism si de didacticism moralizator chiar de intemeietorii lui Alexandru Vlahuta si George Cosbuc.


(Samanatorul a aparut din initiativa si cu sprijinul lui Haret si sub directia lui Alexandru Vlahuta si George Cosbuc, la 2 decembrie 1901. Colaboratorii, mai mult ardeleni - George Cosbuc, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Maria Cuntan, Maria Ciobanu, V. Cioflec, St. O. Iosif, Sextil Puscariu, Constanta Hodos etc. - i-au determinat chiar de la inceput caracterul poporanist. Din anul al doilea (1903), apare "sub directia unui comitet"; Vlahuta nu mai colaboreaza; colaboratia ardeleana se accentueaza si prin I. Scurtu, Ion Barseanul, Zaharia Barsan, I. Agarbiceanu, Gh. Stoica etc, la care se adauga cativa scriitori moldoveni: D. Anghel, Corneliu Moldovanu, M. Sadoveanu. Criticul revistei continua, pana la conflictul cu N. Iorga, a fi Chendi, ce se punea pe terenul traditionalismului si al poporanismului. In acest an, printre colaboratori se mai adauga Miron Aldea si Elena Farago, P. Cerna, Emil Garleanu, Octavian Goga, S. Mehedinti, La 22 octombrie 1906, odata cu nr. 43, Nicolae Iorga se retrage din directia revistei, care ramane sub directia lui D. Anghel, Stefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, I. Scurtu; in 1908, revistei i se adauga, la partea stiintifica, G.M.Murgoci; tot din 1908 incepe colaborarea lui Aurel C.Popovici prin articole de doctrina nationalista si reactionara; la 2 ianuarie 1909, in plina decadenta, dealtfel, revista trece sub directia lui Aurel C. Popovici; in 1910, se retrage si A.C.Popovici, conducerea efectiva a revistei ramanand pe seama lui Ion Scurtu. In al noualea an al existentei sale, Samanatorul dispare la 27 iunie 1910)


Conceptia artei in functie de natiune si a natiunii in functie, in genere, de taranime, a fost afirmata apoi mult mai darz de N. Iorga. Sub cuvant ca si miscarea lui M. Kogalniceanu de la 1840, ca si teoriile lui Alecu Russo au pornit de la aceeasi valorificare a literaturii prin caracterul specific al rasei si de la principiul nationalizarii ei printr-o apropiere mai intensa de spiritul si limba populara, aceasta conceptie a fost privita de unii critici ca lipsita de originalitate. Fara sa contina vreo noutate, si aceasta formula, ca oricare alta nu-si scoate insa forta decat din momentul transformarii intr-o actiune determinata si sustinuta. In arta originalitatea nu sta in noutatea formulei, ci in talentul si energia celui ce izbuteste sa-i dea actualitate. Intr-o literatura cu o larga baza rurala, N. Iorga a reusit sa faca din "nationalizarea" si "ruralizarea" literaturii o formula noua si militanta. Iata de ce trebuie sa tina seama orice istorie a culturii noastre.





13 martie 1906 - Lupta pentru limba romaneasca
Alte reviste
Aurel C. Popovici
A.C.Cuza
Convorbiri literare
Fat-Frumos
Samanatorismul - Ideologia eminesciana
Junimea literara
Luceafarul
Ramuri
Samanatorul
Sensul Samanatorului


Aceasta pagina a fost accesata de 784 ori.