• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Poeti simbolisti - Elena Farago

Poezia Elenei Farago (n. 1878) se reduce la elementul esential al sentimentului, la un lirism incapabil de a iesi din domeniul emotiunii. Poeta nu-si trage substanta din afara: paianjen ce-si scoate din organismul lui reteaua panzelor, muncitor obscur si indaratnic ce-si descrie in unghere traiectoria vietii. Poezia Elenei Farago este marginita la emotie si anume la una singura, emotia erotica, forta uriasa ce poate incendia si cuceri tot universul prin expansiune biruitoare sau il reduce la un punct tenace si invizibil ce nu vrea sa moara. Obscura, din pudoarea sexului si delicatea artei, aceasta poezie reprezinta o forta concentrata si tragica, caracterizata printr-un freamat surd, printr-o putere ce nu vrea sa iasa, ci prefera sa se mistuie launtric in prada durerii si a regretului, printr-un izvor monoton, dar rodnic, ce se zbate in matca, nemultumit, si mai ales, prin totala absenta a lumii din afara si a oricarui element intelectual.
Prin reducerea lirismului la esenta lui, la emotie, prin eliminarea oricarui element intelectual si chiar a oricarui element exterior, aceasta poezie e de calitate muzicala. Simbolismul poetei se margineste, dealtfel, la atat; in zadar am cauta celelalte mari teme muzicale ale sufletului omenesc; o singura cheie ii dezleaga misterul.
Forma acestei poezii n-are nimic "moderist:: nici noutate de imagini si de atitudini, nici paradoxul verbal, nici transpozitia de senzatii, nici notatia colorata, nici locutia eliptica a poetilor moderni, care au dat, intr-adevar, poeziei de azi o infatisare cu totul noua. PoeziaElenei Farago este, ttousi, dominata de estetica sugestiei; poeta a suferit influenta lui Maeterlinck; lipsita de platicitate si de culoare, venind pe calea cuvantului abstract si anemic, ea nu poate trezi decat stari sufletesti muzicale, fara continut hotarat ... Din nefericire, simbolismul poetei luneca uneori la o poezie alegorica, in care procedeul abuziv al abstractiei ii ia expresiei seva, vulgara poate, dar singura savuroasa si vie. Poezia se anemiaza, se eterizeaza.

1. Elena Farago, Versuri, 1906.
2. Elena Farago, Soapte din umbra, 1908;
3. Elena Farago, Traduceri libere, 1908;
4. Elena Farago, Din taina vechilor raspantii, 1913;
5. Elena Farago, Soaptele amurgului, 1920;
6. Elena Farago, Traduceri libere si reminiscente, 1921;
7. Elena Farago, Nu mi-am plecat genunchii, 1926.
   

Poeti simbolisti - Elena Farago
Poeti simbolisti - George Bacovia
Poeti simbolisti - Ion Minulescu


Aceasta pagina a fost accesata de 1968 ori.