• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Hortensia Papadat-Bengescu

Tiparit in 1920 si jucat in 1921, Batranul, piesa in cinci acte, dar reprezentat, judicios dealtfel, numai in patru, e nica opera dramatica de rezistenta a Hortensiei Papadat-Bengescu. Insuficienta constructiei nu i-a ingaduit decat un succes de stima in fata publicului; e mai de regretat ca nu a putut forta si indiferenta de a se reculege ca in fata unei opere de mare valoare.
Redus la schema lui, subiectul nu e noi si, prin final, e chiar sicutabil. O femeie de mare distinctie sufleteasca e parasita sufleteste si trupeste de barbatul ei; cand insa, din calcul mai mult decat din senzualitate tardiva, Dinu voieste sa o redobandeasca, pentru a nu deveni victima unei simple ambitii dezlantuite si pentru a sapa intre dansii ireparabilul, Gina se refugiaza in garsoniera primului barbat intalnit, a lui Lungeanu: gest discutabil; dupa care se intoarce acasa in laboratorul Batranului, al socrului, cu aceeasi resemnare, nu fara a fi pierdut din puritatea in aventura ei de o noapte.
Interesul peiesei nu e insa in conflicul dintre Dinu si Gina, ci in legatura spirituala dintre Gina si Batranul, admirabil exemplu de afectivitate electiva. Prin viata interioara ce tremura in cele in cele mai neinsemnate siluete ale acestei opere, dar mai ales prin vasta viata ce se revarsa din marea personalitate a "Batranului" prin observatie multipla, ca si prin analiza noua a unei legaturi spirituale, prin atmosfera de intelectualitate sum indeosebi, prin acea armonie intre fond si forma si lapiditatea aforistica a cugetarii, aceasta opera e una din cele mai mari creatii din literatura noastra. Din modestul lui laborator, Batranul imprastie belsugul unei adangi vieti interioare, nu numai prin ganduri ce se graveaza in formule definitive, ci si prin taceri pline de intelesul solemn al cugetarii ce pluteste intotdeauna in jurul in jurul celor preocupati de inalte speculatii intelectuale.
Batranul este inabusit in mijlocul unei familii balzaciene, o nevasta de o trivialitate compacta, o fata cautand in aventura un barbat, alta declasata printr-o casatorie inferioara, un fiu redus la o viata de mici expediente si, in sfarsit, fiul mai mare inzestrat cu talent si ambitie politica, - in tot, o mica lume de aprigi interese, de clevetire, de ura ce se loveste de zidul impasibil al Batranului, haita ce maraie, dar nu musca, avand inca respectul instinctiv al mainii ce o hraneste. De la gangavul Codea "ultimul vlastar al Delestilor" si pana la batranul Luca Delescu, de o intelectualitate atat de inalta, umanitatea se revarsa in exemplare diferite si tipice ce traiesc si nu sunt fictiuni literare. Anecdota dramatica discutabila in sine si chiar constructia piesei neindemanatica sunt lucruri ce trebuie sa treaca in planul al doilea, in fata marii puteri de creatie a vietii - si, mai ales, si cu siguranta pentru intaiasi data in literatura noastra, a punerii pe scena a unui "geniu" - care sa dea, in adevar, impresia de geniu.









Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Anton Holban
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Camil Petrescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Gib Mihaescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Hortensia Papadat-Bengescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Ion Marin Sadoveanu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Ion Minulescu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Liviu Rebreanu
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Lucian Blaga
Evolutia poeziei dramatice dupa razboi - Tudor Musatescu


Aceasta pagina a fost accesata de 860 ori.