• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Capitolul 02 - Gradina cu flori vii

Capitolul 02

Gradina cu flori vii




"As vedea cu mult mai bine gradina", isi spuse Alice, daca as putea ajunge in varful dealului aceluia. Si iata o carare care duce drept acolo - sau, cel putin ... nu, uite ca nu-i asa ... (dupa ce merse cativa pasi de-a lungul cararii si dupa ce facu niste cotituri bruste). Dar sper ca pana la urma tot acolo are sa ajunga. Da' ce curios se rasuceste! Seamana mai mult cu un tirbuson decat cu o carare! Ei, cotitura asta cred c-o ia inspre deal - as, da' de unde!  Poate drept inapoi spre casa! Ei, atunci o sa incerc altfel.
Si tot incerca: umbland in sus si in jos si incercand cotitura dupa cotitura, dar ajungand mereu la casa, orice ar fi facut. O data, cand se avanta intr-o cotitura ceva mai brusc ca pana atunci, se pocni cu capul de casa mai inainte de a se putea opri.
- Degeaba discutam, spuse Alice ridicand privirea, de parca s-ar fi contrazis cu casa. Nici vorba de-asa ceva! Nu intru inca. Stiu bine ca atunci ar trebui sa trec inapoi prin oglinda si iarasi in vechea odaie - si ca s-ar termina cu toate aventurile!
Asa ca, intorcand darza spatele casei, o porni iarasi pe-acea carare, hotarata sa tina drumul drept inainte pana cand avea sa ajunga la deal. Cateva minute totul merse bine, si tocmai isi spunea: "Ei, de data asta o scot la capat", cand cararea se suci brusc si-apoi se scutura (dupa cum povestea Alice mai tarziu), iar in clipa urmatoare fetita se trezi intrand de-a binelea pe usa.
- O! Asta-i prea de tot! striga ea. N-am mai vazut casa ca asta, sa-ti stea asa in drum! Nemaipomenit!
Totusi, dealul se vedea foarte lamurit, asa ca nu-i ramanea de facut decat sa porneasca din nou. De data asta dadu de un strat mare de flori, marginit cu paralute si cu o salcie inaltandu-se in mijloc.
- O, Crin-Pantera! zise Alice, adresandu-se unei flori inalte, baltate, care se legana gratioasa in vant. Ce bine ar fi daca ai putea sa vorbesti!
- Putem vorbi, spuse Cirnul-Pantera, daca e cineva caruia merita sa-i vorbesti.
Alice fu atat de uluita, incat nu putu rosti nimic timp de un minut; i se oprise parca si asuflarea. In cele din urma, in vreme ce Crinul-Pantera continua sa se legene in vant, Alice spuse iar, cu voce sfioasa, aproape in soapta:
- Si toate florile pot vorbi?
-  Ca si tine, raspunse Crinul-Pantera. Si chiar mult mai tare.
- Nu e cuviincios sa incepem noi, stii, se amesteca Trandafirul, si chiar ma-ntrebam cand o sa incepi tu sa vorbesti! Imi spuneam: Fata ei parca ar spune ceva - desi nu e foarte isteata! ... Totusi, ai o culoare cum se cade, si asta inseamna mult.
-Mie nu-mi pasa de culoare, observa Crinul-Pantera. Daca ar avea petalele nitel mai rasucite spre margini, ar fi destul de placuta.
Lui Alice nu-i convenea sa fie criticata, incat incepu sa puna intrebari:
- Nu va e teama uneori sa stati asa, singure, afara in gradina, fara nici o paza?
- Pai avem salcia in mijloc, spuse Trandafirul. La ce-ar fi buna altminteri?
- Dar ce-ar putea face, in caz de primejdie? intreba Alice.
- Ar putea face pe cainele de paza, spuse Trandafirul.
- Face cu fiece ram: Ham! Ram! explica o Paraluta. Ca doar d-aia se cheama creanga ram.
- Cum, nici atata lucru nu stiai? tipa alta Paraluta.
Si acum incepura sa tiuie toate de-a valma, umpland aerul de mici glasuri ascutite.
- Taceti cu toatele! se manie Crinul-Pantera, leganandu-se aprig de colo-colo si tremurand de enervare. Asta fiindca stiu ca nu pot ajunge pana la ele! gafai el, plecandu-si capul tremurator spre Alice. Altfel n-ar indrazni!
- Lasa, nu te mai necaji! incerca sa-l imblanzeasca Alice si, aplecandu-se spre paralute, care erau pe cale sa reinceapa, le sopti: Daca nu va tineti gura, sa stiti ca va rup!
Intr-o clipa fu tacere si cateva dintre paralutele roz se facura albe la fata.
- Chiar asa! spuse Crinul-Pantera. Paralutele astea isi fac de cap mai rau ca oricine. Cum vorbeste una, se pornesc toate - ai putea sa te usuci, nu alta, de atata harmalaie!
- Cum se poate sa vorbiti toatele atat de bine? intreba Alice nadajduind sa-l impace printr-un compliment. Am mai fost in multe gradini, dar nici o floare nu stia sa vorbeasca.
- Pune mana jos si pipaie stratul de pamant! spuse Crinul-Pantera. Atunci ai sa-ti dai seama.
Alice facu dupa cum i se spusese.
- Stratul e foarte tare, zise ea, dar nu vad ce are a face ...
- In cele mai multe gradini , o lamuri Crinul-Pantera, straturile - adica paturile - se fac moi, asa ca florile sunt mereu somnoroase.
Parea o explicatie foarte rezonabila, si lui Alice ii paru bine ca o aflase.
- Nu m-am gandit pana acum la una ca asta! facu ea.
- Parerea mea e ca nu te gandesti niciodata, spuse Trandafirul pe un ton cam aspru.
- N-am mai vazut pe careva c-o mutra mai neghioaba! se baga in vorba o Violeta, atat de neasteptat, incat Alice zvacni in sus - fiindca pana atunci Violeta nu mai vorbise.
- Tine-ti gura! striga Crinul-Pantera. Parca tu vezi vreodata pe cineva! Stai cu capu' sub frunze si motai - atata stii ... Habar n-ai ce e-n lume, parc-ai fi un boboc!
- Mai sunt si altii in gradina afara de mine? intreba Alice, preferand sa nu bage in seama ce-i spusese Trandafirul.
- Mai e o floare in gradna care stie sa umble ca tine, adauga el. Mereu ma mir cum se poate una ca asta! (Tu mereu te miri, intra in vorba Crinul-Pantera). Dar e mai infoiata ca tine.
- Seamana cu mine? intreba cu mare interes Alice, caci ii trecu prin minte: "O mai fi o fetita undeva prin gradina!"
- De, are o forma tot asa caraghioasa ca a ta, spuse Trandafirul, dar ea e mai rosie, si petalele parca-i sunt mai marunte.
- Sunt infipte in sus, una langa alta, ca la dalie, spuse Crinul-Pantera, nu cazute imprejur ca la tine.
- Dar nu esti tu de vina, adauga Trandafirul, binevoitor. Incepi sa te evstejesti, stii, si-atunci n-ai ce-i face, se cam pleostesc petalele.
Lui Alice nu-i placea deloc sa se gandeasca la una ca asta, incat, spre a schimba subiectul, intreba:
- Vine vreodata pe-aici?
- Cred c-o s-o vezi curand, spuse Trandafirul. E dintre cele cu noua stamine, stii.
- Unde le poarta, intreba Alice cu oarecare curiozitate.
- Pai, fireste, in jurul capului, raspunse Trandafirul. Ma miram ca n-ai si tu stamine. Credeam c-asa va e felul la toate.
- Vine! striga Pintenul Ciocarliei. Ii aud pasul - tac, tac! - pe pietrisul aleii.
Alice intoarse capul, curioasa, si vazu ca era Regina Rosie.
- A crescut mult! spuse ea de cum o vazu.
Asa si era: cand o gasise prima oara in cenusa, nu era mai inalta de-un deget, si iat-o acum cu jumatate de cap mai inalta decat Alice insasi!
- E din pricina aerului curat, spuse Trandafirul, avem pe-aici un aer minunat.
- Cred c-o sa merg sa-i ies inainte, spuse Alice; caci desi florile i se pareau destul de interesante, isi dadea seama ca ar fi fost ceva cu mult mai maret sa stea de vorba cu o Regina adevarata.
- Cum sa faci una ca asta? spuse Trandafirul. Eu te-as sfatui sa mergi spre partea cealalta.
Asta i se paru fara noima lui Alice, incat, nespunand nimic, porni de indata inspre Regina Rosie, ca s-o intampine. Care nu-i fu mirarea cand intr-o clipa o pierdu din vedere si se vazu iarasi intrand pe usa din fata a casei!
Cam inciudata, se dadu inapoi si, dupa ce se uita in toate directiile dupa Regina (pe care in cele din urma o iscodi in departare), se gandi ca are sa incerce, de data asta, sa mearga in directia opusa.
Reusi de minune. Nici un minut nu trecu, si se vazu fata in fata cu Regina Rosie, si chiar in dreptul dealului la care voise sa ajunga.
- De unde vii? o intreba Regina Rosie. Si incotro te duci? Priveste in sus, vorbese frumos si nu-ti tot mai suci degetele!
Alice se supuse tuturor acestor ordine si explica pe cat putu de lamurit ca se abatuse din drumul ei.
- Nu inteleg - cum adica din drumul tau? zise Regina. Toate drumurile de pe-aici sunt ale mele. Dar tu, de fapt, ce cauti pe-aici? adauga, cu un glas ceva mai binevoitor. Fa o plecaciune pana te gandesti la ce ai de spus! Castigi timp.
Alice se cam mira auzind-o, dar avea prea mult respect fata de Regina ca sa n-o creada. "O sa-ncerc metoda asta acasa, prima oara cand voi fi intarziat la dejun", isi spuse.
- Acum e timpul sa raspunzi, zise Regina, privindu-si ceasul. Deschide gura mai bine cand vorbesti, si spune de fiecare data: 'Maiestate!"
- Voiam doar sa vad cum e gradina, Maiestate!
- Foarte bine, facu Regina si o ciocani usurel pe cap, in semn de mangaiere, ceea ce lui Alice nu-i placu defel, cu toate ca, daca-i vrba de gradina, eu, una, am vazut gradini fata de care asta de-aici e un pustiu.
Alice nu cuteza sa puna la indoiala spusele Reginei si continua:
- ... Si m-am gandit sa-ncerc sa ajung pana in varful dealului aceluia.
- Daca-i vorba de deal, o intrerupse Regina, eu, una, as putea sa-ti arat dealuri fata de care cel de colo s-ar chema vale.
- Cum se poate? fac Alice, atat de uimita, incat o contrazise pana la urma. Cum sa fie un deal vale? Ce absurditate!
Regina Rosie clatina din cap.
- N-ai decat sa-i spui absurditate, zise ea, dar eu, una, am auzit absurditati fata de care asta ar fi cuminte ca o definitie de dictionar!
Alice facu din nou o plecaciune, deoarece, dupa tonul Regine, se temu ca o cam jignise; si mersera inainte in tacere pana ajunsera in varful dealului.
Cateva minute, Alice statu locului fara sa scoata un cuvant, masurand cu privirea, in toate directiile, locul in care se aflau. Era un tinut foarte ciudat. O seama de paraiase il strabateau, curgeau drept dintr-o parte in cealalta, iar terenul dintre ele parea impartit in patrate prin niste gardulete vii, din tufisuri, care se intindeau de la un parau la altul.
- Zau daca nu arata exact ca o tabla mare de sah! exclama Alice in cele din urma ... Ah, iata-le! adauga incantata, si de bucurie incepu sa zvacneasca inima mai iute. E un joc urias de sah care se joaca pe toata fata pamantului - daca asta o fi pamantul, vezi bine. O, ce nostim! Cat de mult mi-ar placea sa fiu si eu o figura in jocul asta! Fie si un Pion, numai sa joc si eu, desi bineinteles ca cel mai mult mi-ar placea sa fiu Regina.
Spunand asta, se uita cam cu sfiala spre adevarata Regina, insa tovarasa ei nu facu decat sa zambeasca placut si sa spuna:
- Asta-i destul de usor. Daca vrei, poti sa fii Pionul Reginei Albe, fiindca fetita ei, Albisoara, oricum e prea micuta ca sa poata juca - si, pentru inceput, esti in Patratul al Doilea; cand vei ajunge la Patratul al Optulea, vei fi Regina.
Chiar in clipa aceea, nu se stie cum, incepura sa alerge.
Alice n-a inteles niciodata - mai tarziu, de cate ori s-a gandit la asta - cum incepusera; tot ce si-a putut aminti e ca alergau tinandu-se de maini, iar Regina fugea atat de repede, incat ea, una, abia se putea tine dupa dansa, si striga mereu: "Mai repede! Mai repede!", dar Alice simtea ca-i e cu neputinta sa alerge mai iute de atat, desi s-o spuna nu izbutea din cauza gafaitului.
Cel mai curios lucru era ca arborii si toate dimprejur nu-si schimbau defel locurile; ele doua, oricat de repede treceau in fuga, nu pareau sa intreaca nimic. "Ma intreb: oare se misca toate odata cu noi?" gandi biata Alice, uluita. Iar Regina paru sa-i ghiceasca gandurile, caci striga:
- Mai repede! Nu incerca sa vorbesti!
De fapt, Alice nici nu credea ca ar fi putut sa incerce. I se parea ca n-o sa mai fie in stare sa vorbeasca nicicand, intr-atat isi pierduse suflul; iar Regina tot mai striga: "Mai repede! Mai repede!" si o tara dupa dansa.
- Ne-am apropiat de tinta? izbuti sa intrebe Alice in cele din urma gafaind.
- Daca ne-am apropiat de tinta? repeta Regina. Cum, dar am si intrecut-o, de vreo zece minute! Mai repede!
Si alergara inainte catava vreme, vrand parca sa-i smulga parul din cap.
"Hai! Hai!" striga Regina. "Mai repede! Mai repede!". Si-atata de rpede alergau, ca, in cele din urma parca lunecau prin aer - abia mai atingeau pamantul cu picioarele - pana ce, deodata, tocmai cand Alice simtea ca-i cu totul si cu totul istovita, fuga inceta, si fata se vazu sezand jos, fara suflare si ametita.
Regina o propti de un copac si spuse cu bunatate:
- Acum poti sa te odihnesti putin.
Alice privi in jurul ei, foarte surprinsa.
- Cum, da'-mi vine sa cred c-am stat tot timpul sub copacul asta! Toate sunt exact cum erau!
- Bineinteles! spuse Regina. Dar tu ce-ai fi vrut?
- Pai, in tinutul nostru, facu Alice, tot mai gafaind nitelus, de obicei ajungi in alta parte daca alergi foarte repede vreme indelungata, asa cum am facut noi.
- Ce tinut lenevos! spuse Regina. Aici, dupa cum vezi, trebuie sa alergi din rasputeri ca sa ramai pe loc. Daca vrei sa ajungi in alta parte, trebuie sa gonesti putin de doua ori pe-atat de repede!
- O, nu, n-as mai incerca, va rog! spuse Alice. Sunt multumita sa raman pe loc! Atata ca mi-e tare cald si sete.
- Stiu eu ce ti-ar placea! facu Regina, prietenoasa, si scoase o cutiuta din buzunar. Serveste-te cu un biscuit!
Alcie se gandi ca n-ar fi cuviincios sa refuze, desi nu era deloc ceea ce-si dorea. Il lua deci si-l manca asa cum putu - era ingrozitor de uscat. 'In viata mea n-am mai mancat ceva atat de inecacios!' isi spuse.
- Pana-ti astamperi tu setea, zise Regina, eu am sa iau masurile.
Scoase din buzunar o panglica si se apuca sa masoare terenul, infigand ici si colo niste tarusi mici. Doi pasi mai incolo - zise, infigand un tarus ca sa insemne distanta - o sa-ti spun ce ai de facut; mai vrei un biscuit?
- Nu, multumesc, raspunse Alice, unul mi-e prea de ajuns!
- Ti-a trecut setea, sper, zise Regina.
Alice nu stiu ce sa-i raspunda, dar, din fericire, Regina nu astepta un raspuns ci vorbi inainte:
- Trei pasi mai incolo, iar o sa-ti spun ce ai de facut, ca nu cumva sa uiti. Dupa patru pasi, o sa-ti spun la revedere. Si, dupa cinci, o sa plec!
Intre timp plantase toti tarusii, iar Alice o urmari cu mare interes cum se intoarce la copac, pentru ca apoi sa se indeparteze incet de-a lungul sirului de tarusi. La tarusul de doi pasi intoarse capul si zise:
- Un pion inainteaza la prima lui miscare cu doua patrate, stii asta. Asa ca vei trce foarte iute printr-al Treilea Patrat - probabil cu trenul - si-ai sa fii foarte curand in Patratul al Patrulea. Ei, patratul acela apartine lui Tiuici si lui Tiuila, al Cincilea e mai mult apa, al Saselea e al lui Coco-Cocou. Dar vad ca nu spui nimic?
- Nu ... nu stiam ca trebuie sa spun ceva chiar acum, rosti Alice cu sovaiala.
- Sunteti foarte amabila ca-mi spuneti toate astea ar fi trebuit sa spui, continua Regina, pe un ton de mustrare serioasa, dar hai sa zicem c-ai spus. Al Saptelea Patrat e numai si numai padure, dar o sa-ti arate drumul unul dintre Calareti, iar intr-al Optulea Patrat vom fi laolalta Regine si se vor da o serbare si o petrecere mare!
Alice se scula in picioare si facu o reverenta, apoi se aseza la loc.
Cand ajunse la tarusul urmator, Regina se intoarse din nou si de data asta spuse:
- Vorbeste frantuzeste cand nu gasesti cuvantul englezesc, pune picioarele drept inaintea ta si adu-ti aminte cine esti!
De data asta nu mai asteapta reverenta lui Alice, ci trecu iute spre tarusul celalalt, unde se intoarse o clipa ca sa spuna: "La revedere!", apoi zori catre cel din urma tarus.
Cum s-a intamplat n-a aflat Alice niciodata, dar, exact ccand ajunsese la ultimul tarus, Regina Rosie disparu. Degeaba se intreba daca se mistuise in aer sau daca fugise repede in padure ("Si stiu ca fuge! gandi Alice), ca n-avea cum sa ghiceasca. Dar dusa fu, iar Alice isi aminti ca ea insasi era Pion si ca in curand trebuia sa execute o miscare.








Alice in tara oglinzii - Cuvant inainte al autorului
Capitolul 01 - Casa din oglinda
Capitolul 02 - Gradina cu flori vii
Capitolul 03 - Ganganiile din oglinda
Capitolul 04 - Tiuici si Tiuila
Capitolul 05 - Lana si apa
Capitolul 06 - Coco-Cocou
Capitolul 07 - Leul si cu Unicornul
Capitolul 08 - "E inventia mea!"
Capitolul 09 - Regina Alice
Capitolul 10 - Scuturarea
Capitolul 11 - Desteptarea
Capitolul 12 - Cine pe cine a visat?
Alice in tara oglinzii - Poezie


Aceasta pagina a fost accesata de 1671 ori.