Autori > Magda Isanos
Studenta
Tânãrã si bizarã creaturã, studenta a apãrut în viata târgurilor noastre universitare acum 60-70 de ani
În alte tãri, mult mai de timpuriu, dar niciodatã nu cred sã fi fost (cel putin la noi) mai rãu înteleasã si mai putin iubitã.
Într-o toamnã coboarã din tren la Iasi, Bucuresti, Cernãuti sau Cluj, are un taior nou, o servietã la fel, e întovãrãsitã de mama sau de tata.
Obrazul ei nefardat se întoarce la dreapta si la stânga si cu mândrie si entuziasm ea strigã din ochi tuturor: sunt studentã!
E adevãrat cã tutela mamei o supãrã, dar va rãmâne singurã; si într-adevãr mama pleacã.
În neprimitoarea camerã mobilatã, stã pe marginea patului si nu poate dormi; îsi aminteste de grãdina de-acasã, de fratii mai mici, de câinele din curte, toate sunt parc-ar fi murit, si studenta plânge.
La universitate, a doua zi totul e coplesitor... larma, zidurile prea înalte, îndrãzneala viitorilor ei colegi. Undeva în coltul inimii, studenta se gândeste: voi învãta, voi avea note mari, pe urmã o sã câstig bani si o sã-i trimit acasã.
Desigur, i se face curte, chiar dacã nu-i frumoasã, e tânãrã. Studentii îi fac loc lângã dânsii si se întâmplã s-o priveascã lung câte un profesor.
Ea se gândeste la gospodãria grea de acasã. O vede pe maicã-sa aplecatã deasupra fierului de cãlcat si dintr-o datã pãseste agresiv, priveste drept la oameni ca si cum le-ar spune:
Eu am sã înving...
Dar felul ei de a fi nu place nimãnui; nici proprietãresei, nici colegilor, nici profesorului sau asistentului care au privit-o lung.
Nu s-a împlinit luna, si studenta vede cã n-au sã-i ajungã paralele: îi trebuie cãrti, masa e scumpã si dacã se duce necoafatã la curs, colegele zâmbesc.
Atunci îsi face prieteni, împrumutã cursuri, învatã sã zâmbeascã plãcut.
Si felul ei de a fi nu place nimãnui. "Emancipatã", spune doamna proprietãreasã, când o vede vorbind cu bãietii.
Studenta nu dezarmeazã. Dar în fiecare vacantã i se spune acasã: cartea e scumpã si nu-i pentru fete, cautã sã te mãriti curând. I se gãseste chiar un pretendent.
Ea spune: nu-l iubesc si se gândeste: li-i greu de mine.
Acum, fãrã voia ei se gândeste la bani, la un mãritis avantajos, la moarte, si tocmai în clipele acestea de grea cumpãnã apare El (scris cu literã mare). Îi vorbeste frumos, o îndeamnã sã se distreze, sã fie curajoasã.
Se duc la cinematograf, la berãrie, la strand.
Cei de-acasã aflã si-o întreabã dacã domnul are gânduri serioase.
În vremea asta vin si trec examenele.
Câteodatã studenta se încãpãtâneazã sã le dea, însã obtine note mai mici.
Ceva i s-a destrãmat în suflet si parcã tot ce-a fãcut odatã e un film.
Încep s-o plictiseascã oamenii, bãnuitori si strãini, ar vrea sã fie micã si sã se întoarcã acasã.
Studenta despre care scriu, câteodatã se mãritã, sã-si uite sufletul cârpind ciorapi.
Alteori se sinucide, pentru cã El, prietenul care-i vorbea frumos, a lãsat-o. Foarte adeseori se fardeazã prea tare si are aventuri amoroase.
Foarte rareori realizeazã ceva.
E profesoarã, avocatã, doctoritã. Însã nu uitã când trece pe stradã sã suspine:
- Oh! studentele din ziua de azi!
("Iasul", 13 iunie 1938)
sursa: www.isanos.ro
Studenta
Aceasta pagina a fost accesata de 747 ori.