• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Echinox

Acum cea mai înaltã zi
a echinoxului se trezi.
Aur era si miere-n toate cele;
pe fundul florilor grele
adormeau bondarii, albinele,
arborii îsi uitau rãdãcinile,
clãtinându-se-n ceru-nsorit
si-n apele c-un suflet linistit.

Nu se ridica dimineata din vãi
ceata primãverii dintãi.
Lumina biruise-n mii de feluri;
în spic, în maci si-n bobul de nectar
erau atinse minunate teluri,
si umbra nu cãdea pe minutar.

Câteodatã, paseri obosite
de-o lungã zi
adormeau printre frunze-aurite.
Puteam auzi
clopote de la mari depãrtãri...
Albastre flori si proaspete mirãri
nu mai cresteau în lume nicãieri.

În lac, fugeau undele circulare,
zburau pãpãdii usoare -
si totul cunostea acuma cea
mai naltã culme pân-a nu cãdea
spre toamnã si-amurgire...

S-alegeau semintele sub coaja subtire
si încã verde-a fructelor. Apoi
despletitele ploi
strãbãteau tinutul dansând
în sunetul tobelor si timbalelor;
era vremea taclalelor
lângã vetrele bine-aburind...

Ci pururi înãuntrul nostru trãiau
zilele-acelea de varã; sunau
clopotele, lumina, mierea si aurul.
Sfântul Gheorghe ucide în icoanã balaurul,
si noi ne gândeam:
iarna la fel va fi ucisã. Beam
vinul plin de soare si închinam
pentru morti, pentru Lari si Mani.
Cel putin de n-ar trece pe râu-nghetat dusmani,
de-ar ploua la vreme...
Si-ascultam cum geme
furtuna!
Femeile se ridicau-atunci câte una
si stingeau lumânãrile.
Doamne, fii în inimile noastre
si la toate intrãrile.

Din volumul "Poezii/Poésies", 1996


(sursa: www.isanos.ro)




Echinox


Aceasta pagina a fost accesata de 743 ori.