• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Dumnezeu

Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa
Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.

Bogatii stateau grosi,
impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.

In vremea asta,
Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la
saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind
apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca
sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului
mana si ploaie.

Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau
mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: "Pamintul
meu..."
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul
dar.

Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata
lovind intr-una, se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri
imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si
spunea: "Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa
rasara soarele si sa-l gasesc..."

"Faca-se voia ta, sol
pasaresc..."
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri
sa faca.





Dumnezeu


Aceasta pagina a fost accesata de 709 ori.