Autori > Magda Isanos
De-am fi impartit pe dreptate
La trecãtorile muntilor
gem cu tâmpla pe stâncã.
Si-as fi vrut sã te mai laud încã,
luminatã culme a muntilor.
De-am fi împãrtit pe dreptate
toate durerile lumii,
cât pe inima mea, cât pe inima ta,
eu n-as muri asa tânãrã.
Puteam încã mult sã mã bucur
râzând, sub verzile ramuri,
puteam sã mai cânt încã mult
cu tâmpla pe orga pãdurilor.
Mai erau atâtea grãdini de cules...
As fi împodobit pân' la fund
blidul acesta rotund,
cu nãframe si mere.
De-am fi împãrtit pe dreptate
toate durerile lumii,
ani multi as mai fi secerat
strãlucirea câmpiilor.
Prietene, adã-mi spice de grâu,
sus, pe culmile muntilor,
lângã ceruri si vânturi,
lângã focul tãcut al pãstorilor...
Viatã, pentru unii ai fost
masã pururi întinsã,
pentru mine - ploaie pustie,
tu, cu nedreptele-ti cumpene;
si totusi, plecând, te salut regretându-te.
Din volumul "Cântarea muntilor", 1945
(sursa: www.isanos.ro)
De-am fi impartit pe dreptate
Aceasta pagina a fost accesata de 750 ori.