As vrea acest poem sa-l ridic ca un val, s-acopar cu el partea neagra din lume, totul sa fie alb ca-ntr-un spital, fara morti, fara nume.
in vreme ce orele zilei, rotunde si descrescand in lumina, trec pe dinaintea mea si se sfarma-n gradina, o, s-ar zice ca toate se joaca-n lume, numai eu cu mestesugul meu neinteles stau aicea fara sa cos, fara sa tes. Cum voi gasi acestora toate un nume?