Autori > Stefan Iosif


Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02



ACTUL II


SCENA A II-A

Gradina Capuletilor - Romeo


Romeo
(Julieta s-arată sus)

                                                          De răni nu-i pasă celui care-i teafăr?
                                                          Dar taci! Ce strălucește-acolo oare?
                                                          Sunt zorile, și Julieta-i soare.
                                                          Răsari, o soare sfânt, ucide luna,
                                                          N-o vezi ce palidă-i acum, nebuna?
                                                          E galbenă de ciudă și-i geloasă
                                                          Că tu, care-i slujești de preoteasă,
                                                          O-ntreci în farmec! O, de n-ai sluji-o!
                                                          E trist doar giulgiu-i de vestală moartă.
                                                          Tu leapădă-l: nebună-i cine-l poartă.
                                                          Stăpâna mea e... O, ar fi de-ar ști-o!...
                                                          Vorbește, nu, n-a spus nimica... Fie!
                                                          Vorbește ochiul ei, - îi voi răspunde.
                                                          Sunt prea-ndrăzneț, ea nu-mi vorbește mie.
                                                          Doi aștri, cei mai mândri de pe cer,
                                                          Vin ca să roage ochii Julietei
                                                          Să strălucească-n lipsa lor în sfere:
                                                          Ci dac-ar fi acolo, ochii ei, -
                                                          Acei doi aștri-n capul Julietei,
                                                          S-ar rușina de strălucirea fetei
                                                          Ca zarea lămpii de lumina zilei,
                                                          Și ochii duși în ceruri ai copilei
                                                          În sfere-aeriene s-ar aprinde
                                                          Așa de viu, că păsările-ar prinde
                                                          Să cânte parcă n-ar fi noapte. - Iată!
                                                          Își las-acum obrazu-ncet pe mână...
                                                          O, ce n-aș da să fiu mănușa ei
                                                          Și să-i ating obrazul!...


Julieta

                                                                             Vai...


Romeo

                                                                                            Vorbește...
                                                          Vorbește încă înger de lumină,
                                                          Că-n noapte tu-mi străluci de glorie plină
                                                          Deasupra mea, ca-naripatul sol
                                                          Al cerului, pe care muritorii
                                                          Îl urmăresc năuci, cu ochii-n gol,
                                                          Cum suie galopând viteaz pe nori
                                                          Alene-umflați de vânt, vâslind departe
                                                          În poalele văzduhului...


Julieta

                                                                               Romeo!...
                                                          De ce ești tu Romeo?... Uită-ți tatăl!
                                                          Tăgăduiește-ți numele, ori dacă
                                                          Nu vrei - O, jură-mi că vei fi al meu
                                                          Și-atunci de tot ce sunt mă lepăd eu!


Romeo

                                                          Să mai ascult, ori să vorbesc?


Julieta

                                                                                         Dusman
                                                          Mi-e numele tău numai! Tu rămâi
                                                          Același, chiar de n-ai fi Montague!
                                                          Ce-i Montague? - Nu-i mână, nu-i picior,
                                                          Nu-i braț, nu-i față, nici o altă parte.
                                                          Un nume ce-i? - Un trandafir, oricum
                                                          Îi spui, tot asa-si imparte mireasma dulce !
                                                          Așa, Romeo, de nu-i spun Romeo
                                                          Nu pierde din desăvârșirea lui
                                                          Nimic... O, neagă-ți numele, Romeo!
                                                          Și-n schimbul unui nume care n-are
                                                          Nimic cu tine-a face, - ia-mă toată!


Romeo

                                                          Fac tot ce-mi spui: zi-mi doar «iubite» deci!
                                                          Primind așa botezul nou, ți-o jur
                                                          Că nu mai vreau să fiu Romeo-n veci!


Julieta

                                                          O, cine ești, tu, ce-adumbrit de noapte,
                                                          Pătrunzi în taina mea?


Romeo

                                                                                 Eu, după nume,
                                                          Nu știu și nu-ți pot spune cine sunt.
                                                          Și numele, fiindcă ți-e dusman,
                                                          O, scumpă sfântă, mi-e urât și mie.
                                                          Să-l am în scris l-aș rupe in bucati!...


Julieta

                                                                                       Nici o sută
                                                          De vorbe n-a sorbit urechea mea
                                                          Din gura ta, dar vocea-i mi-i știută
                                                          Nu ești Romeo, tu, un Montague?


Romeo

                                                          Nici unul nu-s , nici altul de nu-ți place.


Julieta

                                                          Dar pentru ce și cum veniși încoace?
                                                          E zidu-nalt, greu de sărit, și locul
                                                          E moarte - o, gândește cine ești -
                                                          De te-ar zări vreunul dintre-ai mei!


Romeo

                                                          Aripile iubirii mă-nălțară.
                                                          Nu-i zid să poată stânjeni iubirea.
                                                          Iubirea-ncearcă tot ce iartă firea
                                                          Iubirii... și de-aceea nu mă tem
                                                          De toți ai tăi!


Julieta

                                                                            Dar dacă te-or zări,
                                                          Vai, te-or ucide!


Romeo

                                                                             Ochii tăi frumoși
                                                          Sunt pentru mine mai primejdioși
                                                          Ca douăzeci de spade de-ale lor.
                                                          Privește blând: privirea ta blajină
                                                          Mă apără de ura lor haină!


Julieta

                                                          N-aș vrea cu nici un preț să fii văzut.


Romeo

                                                          De ei m-ascunde noaptea-n negru-i scut.
                                                          De nu ți-s drag, mai bine să mă vadă:
                                                          Sunt mai voios să mor străpuns de spadă
                                                          Decât să mai trăiesc urât de tine!


Julieta

                                                          Dar drumul către locu-acesta cine
                                                          Ți-l arătă?


Romeo

                                                                      Iubirea care-ntâi
                                                          M-a pus să cercetez. Ea-mi dete sfaturi,
                                                          Eu ochii mei i-am dat... Nu sunt pilot,
                                                          Dar dac-ai fi liman departe-n zare,
                                                          Scăldat de cea mai depărtată mare,
                                                          Tot aș porni spre tine-n pribegie...


Julieta

                                                          Tu știi că noaptea-mi adumbrește fața,
                                                          Altcum mi s-ar zări-n obraji roșeața
                                                          De tot ce m-auziși spunând-nainte.
                                                          O, ce n-aș da să pot să fiu cuminte,
                                                          Să neg ce-am spus. Dar n-am ce face! Spune,
                                                          Tu mă iubești? Știu că vei zice: da!
                                                          Și eu te cred. Dar dacă-mi juri, tu poate
                                                          Îți calci cuvântul și așa se zice
                                                          Că Joe[10] râde de amanți sperjuri.
                                                          Frumosul meu Romeo, de ți-s dragă,
                                                          O, spune-mi-o cu inima întreagă,
                                                          Și de socoți c-am fost prea lesne-nvinsă,
                                                          M-oi arăta ursuză, neîndurată,
                                                          Voi zice nu, ca tu să-ți dai silința
                                                          Să mă câștigi. Altmiteri niciodată!
                                                          Frumosul meu Romeo-s prea duioasă
                                                          Și poți să crezi de-aceea că-s ușoară,
                                                          Dar crede-mă că sunt mai credincioasă
                                                          Decât acelea care știu să pară
                                                          Mironosițe. Poate că și eu,
                                                          O recunosc, mă prefăceam străină,
                                                          Dar, tu ai fost jos, în grădină,
                                                          Și pân' să prind de veste, m-ai surprins
                                                          Când izbucnea iubirea-mi mai aprins.
                                                          Deci iartă. Nu-mi lua acea pornire
                                                          Drept un ușor capriciu de iubire,
                                                          Trădat astfel de noaptea-ntunecată...


Romeo

                                                          Copilă, jur pe sfânta lună care
                                                          Chenar de-argint pe vârf de pomi brodează...


Julieta

                                                          O, nu-mi jura pe luna-nșelătoare,
                                                          Ce-și schimbă discu-n fiecare lună,
                                                          Nu vreau să fii și tu din cei ce mint...


Romeo

                                                          Pe ce să jur?


Julieta

                                                               Nu jura deloc!
                                                          Sau jură-mi doar pe nobilul tău suflet
                                                          Pe sfântul idol din altarul meu,
                                                          Și te voi crede...


Romeo

                                                                                   O, dacă iubirea...


Julieta

                                                          Las', nu jura! Oricâtă-i fericirea
                                                          Pe care-o simt acuma lângă tine,
                                                          Dar legământul astei nopți îmi vine
                                                          Prea iute, nu știu cum, prea fără veste,
                                                          Prea ca un fulger care nu mai este
                                                          Pân' ce zice: fulgeră! - O, du-te dar,
                                                          Dulcele meu! Și-a verii adiere
                                                          Învoaltă[11] floare tacă din bobocul
                                                          Iubirii noastre pân' la revedere!
                                                          Somn dulce! Noapte bună! Și coboare
                                                          În sânul tău o pace-așa de dulce
                                                          Ca și sânul Julietei care
                                                          Se duce, obosită, să se culce...


Romeo

                                                          Ah, tu mă lași așa nemângâiat?


Julieta

                                                          Ce mângâiere-mi ceri tu-n astă noapte?


Romeo

                                                          Dă-mi jurământul tău în schimb pe-al meu.


Julieta

                                                          Eu ți l-am dat, -nainte de-a mi-l cere...
                                                          Și tot aș vrea să am și ți-l dau încă!


Romeo

                                                          Vrei să-l oprești? De ce, odorul meu?







Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01  (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar


Aceasta pagina a fost accesata de 1724 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio