Autori > Stefan Iosif
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Montague
Orice mijloace
S-au dovedit zadarnice. El tace
Ne-având alt confident decât pe sine,
Și cât de sincer și discret, vezi bine.
E-așa de nepătruns, de-nchis în haina
Tăcerii-n care-și ține-ascunsă taina,
Și temător ca un boboc de floare,
Ce-i rost de-un vierme negru, main-nainte
De-a-și fi deschis petalele de soare...
L-am lecui cu-același dor fierbinte
Ce-l punem să putem afla ce-l doare,
Dar...
(Se vede Romeo venind)
Benvolio
Uite-l pe Romeo, vine-ncoace.
Lăsați-mă cu el. Și nu-i dau pace
Pân' ce nu vi-l descos de-a fir a părul!
Montague
O, drept răsplată pentru-ntârziere,
Dac-ai putea să aflii adevărul!
Contesă, vino.
(Montague și contesa Montague se duc)
Benvolio
Bună ziua, vere!
Romeo
E-așa târziu?
Benvolio
Doar nouă a bătut.
Romeo
Ce lungă-i ziua când ești abătut!
Cel ce-a plecat așa zorit de-aici
Nu era tata?
Benvolio
El era. Ei, și?
De ce e ziua lui Romeo lungă?
Romeo
Dacă-i lipsește tocmai ce-o alungă!
Benvolio
Iubești?
Romeo
S-a dus.
Benvolio
Iubirea?
Romeo
Fericirea
De-a fi iubit...
Benvolio
O, pentru ce amorul
E-așa tiran cât de blajin se pare?
Romeo
O, pentru ce legat de ochi amorul,
Își află ținta unde-l duce dorul,
Deși nu vede... Unde stăm la masă?
Dar stai! Ce luptă fu aci! - Nu, lasă!
Am și aflat. Aci e multă ură,
Dar și amorul a-ntrecut măsura.
Ei bine, ură plină de amor!
Amor setos de ură! Tot născut
Dintr-o nimica toată la-nceput!
Deșertăciune grea voioasă jale!
Haos diform de forme ideale!
Avânt de plumb! Lumină fum! Foc gheață!
Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz!
Ești ce nu ești: acesta e amorul
Pe care eu-l urăsc deși-i duc dorul!
Nu-ți vine-a râde?
Benvolio
Mai curând aș plânge...
Romeo
De ce, o, suflet bun?
Benvolio
De tot ce-ndură
Romeo.
Romeo
Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferința mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăți, sporită
Mi-o faci prin ea și mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!
Benvolio
Mă părăsești așa, în drum? Așteaptă
Că viu și eu... Îmi faci o nedreptate!
Romeo
Ah, m-am pierdut pe mine însumi! Nu-s
Aci! Eu nu-s Romeo. El e dus
Aiurea...
Benvolio
Spune serios pe cine
Iubești?
Romeo
S-o pun prin lacrimi și suspine?
Benvolio
Nu; spune-o liniștit.
Romeo
Faci tocmai cum
Ai spune unui biet bolnav: Acum
Fă-ți testamentul liniștit. Ce greu
Îi cade vorba asta! Dragul meu,
Ascultă, serios: iubesc - o fată.
Benvolio
Acestea-am și ochit-o eu îndată.
Romeo
Ochești fără de greș în adevăr;
Și fata e frumoasă!
Benvolio
Scumpe văr,
Un țel frumos s-atinge lesne-mi pare...
Romeo
Aici n-ai nimerit-o. Ca Diana,
Ferită-n zaua fecioriei sale,
Ea e invulnerabilă, vicleana.
Cu arcu-i de copil îi dă ocoale
Zadarnic Eros: nu se lasă prinsă
De-o șaptă dulce, de-o privire-aprinsă;
Cu marmura de rece, n-o încântă
Nici aurul ce-ar ispiti și-o sfântă.
O, și-i bogată-n frumusețe, însă
E tot pe-atât sărmană: dacă moare
Cu ea și frumusețea ei e stinsă.
Benvolio
Vrea poate să rămână-n veci fecioară?
Romeo
O, da, și prin această cumpătare
Se spulberă-n risipă o comoară:
Căci frumusețea, când o cruți, rămâne
Sterilă și, murind, cu ea omoară
Și frumusețea zilelor de mâine;
E prea frumoasă, prea cuminte, prea
Cuminte-n frumusețea ei, căci vrea
Prin chinul meu mărirea să și-o crească;
Ea s-a jurat în veci să nu iubească,
Făcând prin jurământul ei barbar
Din minte-un mort, ce mai trăiește doar
Nenorocirea lui azi să ți-o spuie.
Benvolio
Ascultă-mi povața: alt leac nu e
Decât să-ncerci s-o uiți dacă se poate...
Romeo
Învață-mă să uit întâi de toate!
Benvolio
Îndreată-ți ochii spre-alte frumuseți.
Romeo
Dar s-o ador mai mult atunci mă-nveți.
Căci masca ce sărută fruntea unei
Femei frumoase, nu ne face oare
Să bănuim tot farmecul ce-ascunde
Sub negrul ei? Și poți avea puterea
Când ai orbit să uiți ce-a fost vederea,
Comoara scumpă ce-i acum pierdută?
Arată-mi o femeie ne-ntrecută
În farmece, - și-o să mă lase rece.
Ea-mi dă prilejul să văd ce mult o-ntrece
Cu farmecu-i divin fermecătoarea!
Adio dar! Nu poți să-mi dai uitarea...
Benvolio
Am să ți-o dau, sau mor îndatorat.
(Pleacă amândoi)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 01 - Scena 05 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 03
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 04
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 05
Romeo si Julieta - Actul 02 - Scena 06
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 01 (continuare)
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02
Romeo si Julieta - Actul 03 - Scena 02 (continuare)
Romeo si Julieta - Dictionar
Aceasta pagina a fost accesata de 607 ori.