• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Craiul ielelor

de Johann Wolfgang von Goethe    



Cin' zboara prin viscol asa de tarziu
in noapte? E tatal cu scumpul lui fiu.
El tine copilul lipit de-al sau piept,
Vegheaza asupra-i cu ochiul destept.

- Copile, tu tremuri; ti-e frica; ce ai?
- Nu vezi, tata draga, pe-al ielelor crai,
Cu lunga lui coada, coroana purtand?
- Copile, e ceata purtata de vant.

"O, draga copile, o, vin ca sa-ti fac
La jocuri frumoase, sa-ti fie pe plac.
Flori mandre, pestrite, din plai strange-vei,
si maica te-mbraca in aur de vrei!"

- Ah, tata, ei, tata, auzi ce mi-a zis,
Ce craiul in umbra soptind mi-a promis?
- Taci molcom, copile, si fii linistit
E vantul ce-n vestedul crang a vuit.

"O, vrei tu, copile, cu mine sa vii?
Surorile mele cu drag te-or pazi.
Din apa ies ele cand este senin
si-n canturi si-n jocuri te leagana lin!"

- Dar, tata, ah, tata, nu vezi la un loc,
Prin negura, ielele prinse in joc?
- Vad, draga copile, eu vad lamurit
Cum ramii isi misca un plop garbovit.

"Frumos esti, copile, si drag tu imi esti;
Te smulg cu puterea, desi te feresti!"
- Ah, tata, iata-l, ma prinde-acum, vai!
Acum ma striveste al ielelor crai.

Batranul cu groaza fugaru-nteteste;
Copilul ce geme de san si-l lipeste.
Abia el ajunge acasa cu chin...
Copilul de spaima-i murise la san.





Craiul ielelor


Aceasta pagina a fost accesata de 891 ori.