Autori > Stefan Iosif
Cidul - Actul 04 - Scena 02
ACTUL IV
SCENA a II-a
Infanta, Ximena, Leonora, Elvira
Infanta
Nu viu aici, Ximenă, durerea să-ți alin,
Ci ca să plîng cu tine, cu tine să suspin.
Ximena
Împărtășiți mai bine obșteasca bucurie,
Lăsîndu-mi supărarea și lacrimile mie:
Azi cine alta-n lume se poate tîngui?
Primejdia din care Rodrig ne mîntui
Și pacea datorită doar vitejiei sale
Sînt numai pentru mine prilej de-adîncă jale.
Da, brațul său puternic, de lume preaslăvit
E numai pentru mine funest și urgisit!
Infanta
A săvîrșit, Ximeno, minuni fără păreche.
Ximena
Supărătoarea veste mi-ajunse la ureche
Și laude răsună în gura tuturor
De marea-i vitejie și tristul său amor.
Infanta
Te superi că poporul de laude-l încarcă?
Dar ți-era drag pe vremuri acest Rodrigo, parcă,
Și tu-i erai lui dragă și el ți-era supus -
Poți să te simți dar mîndră că-l vezi așa de sus.
Ximena
Să-l ridicați în slavă ușor vă este, vouă,
Dar pentru mine-i veșnic o suferință nouă
Această preamărire a vitejiei lui:
Văzînd cît prețuiește, văd astăzi ce pierdui!
Ah, neplăceri amare a celei ce iubește!
Cu cît îl văd mai vrednic, cu-atît iubirea-mi crește,
Și totuși datoria ce-o am, să mă răzbun,
Mai tare-i ca iubirea și-mi cere să-l răpun.
Infanta
Ieri datoria-aceasta făcu pe toți curtenii
Ca să admire marea virtute a Ximenii
Și să-i deplîngă soarta, așa li s-a părut
De-nălțător curajul pe care l-ai avut.
Dar vreai s-asculți tu sfatul unei amice bune?
Ximena
Aș fi nelegiuită de nu i m-aș supune.
Infanta
Ce-a fost ieri nu mai este îndreptățit și azi.
Al nostru singur sprijin e-acum acest viteaz,
El e-adoratul țării, sărbătoritul zilii,
A maurilor spaimă și razemul Castilii.
Chiar bunul nostru rege e azi încredințat
Că tatăl tău în mîndrul Rodrig e renviat,
Și cu atît îți este greșeala ta mai mare
Că urmărești prin moarte-i a statului pierzare.
Ca să-ți răzbuni un tată, cum? crezi că e permis
Să-mpingi o țară-ntreagă pe margini de abis?
Dar către noi purtarea-ți e oare legitimă?
Luat-am oare parte și noi ceilalți la crimă?
De bună samă-n urma acestui trist duel
Nu te silește nimeni să te cununi cu el,
Ci dacă vreai, Ximenă, s-asculți a mea povață:
Din inimă-ți alungă-l, dar lasă-ni-l în viață!
Ximena
Atita bunătate, vai! eu nu pot avea:
Cu mult mai nendurată e datoria mea.
Deși la el mi-e gîndul în fiecare oră,
Deși-l răsfață-un rege și un popor l-adoră,
Toți străluciții lauri ce-i pun pe frunte ei,
Eu vin ca să-i întunec sub chiparoșii mei.
Infanta
Da, e frumos, e nobil atuncea cînd, in dorul
De-a-ți răzbuna un tată, știi să-ți jertfești amorul,
Dar crede-mă că-i încă mai nobil, mai frumos
Să te jertfești de dragul obștescului folos.
Lipsindu-l de iubirea ce-i arătai odată,
E cea mai grea pedeapsă ce-i poate fi lui dată.
În joc e mîntuirea întregii-mpărății:
Și-apoi chiar de la rege ce crezi să mai obții?
Ximena
Nu pot să mă astîmpăr chiar de nu-mi dă dreptate.
Infanta
Gîndește-te mai bine, Ximena mea, la toate.
Adio; ca să cugeți în tihnă-acum te las.
Ximena
Voi asculta, prințesă, al datoriei glas.
Cidul - Actul 01 - Scena 01
Cidul - Actul 01 - Scena 02
Cidul - Actul 01 - Scena 03
Cidul - Actul 01 - Scena 04
Cidul - Actul 01 - Scena 05
Cidul - Actul 01 - Scena 06
Cidul - Actul 01 - Scena 07
Cidul - Actul 02 - Scena 01
Cidul - Actul 02 - Scena 02
Cidul - Actul 02 - Scena 03
Cidul - Actul 02 - Scena 04
Cidul - Actul 02 - Scena 05
Cidul - Actul 03 - Scena 01
Cidul - Actul 03 - Scena 02
Cidul - Actul 03 - Scena 03
Cidul - Actul 03 - Scena 04
Cidul - Actul 03 - Scena 05
Cidul - Actul 03 - Scena 06
Cidul - Actul 04 - Scena 01
Cidul - Actul 04 - Scena 02
Cidul - Actul 04 - Scena 03
Cidul - Actul 04 - Scena 04
Cidul - Actul 04 - Scena 05
Cidul - Actul 05 - Scena 01
Cidul - Actul 05 - Scena 02
Cidul - Actul 05 - Scena 03
Cidul - Actul 05 - Scena 04
Cidul - Actul 05 - Scena 05
Cidul - Actul 05 - Scena 06
Cidul - Actul 05 - Scena 07
Aceasta pagina a fost accesata de 703 ori.