• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cidul - Actul 02 - Scena 05

ACTUL II

SCENA a V-a

Don Fernando, Don Diego, Ximena, Don Sancho, Don Arias, Don Alonso

Ximena


Sire, sire, dreptate!

Don Diego


Ah, sire, m-ascultați!

Ximena

Cad la genunchii voștri...

Don Diego


Vi-i țin îmbrățișați...

Ximena


Vă cer dreptate!

Don Diego

Dați-mi o clipă de-ascultare!

O, pedepsiți-i, sire, trufașa cutezare!
Cel mai puternic sprijin al țării l-a surpat:
Mi-a ucis tatăl, sire...

Don Diego


Pe-al său l-a răzbunat!

Ximena


Dreptate de la rege orice supus așteaptă!

Don Diego


Nu merită pedeapsă o răzbunare dreaptă!

Don FernandoSculați și unul și-altul, și-apoi am să v-ascult
Restriștea ta, Ximenă, mă-ndurerează mult.
Mi-e inima cuprinsă, ca și a ta, de jale. (Către Don Diego.)

Așteaptă; să n-o tulburi în plîngerile sale.

Ximena


E mort tatăl meu, sire; cu ochii mei văzui
Cum sîngele-i în clocot curgea din pieptul lui
Ăst sînge, chezășia regeștei voastre case,
Ăst sînge, ce atîtea victorii cîștigase,
Ce fumegă, cald încă, în mînios șivoi
Că se jertfește pentru un altul decît voi,
Ăst sînge, ce avuse o nobilă menire,
Rodrig la curtea voastră îl risipește, sire!
Am alergat pierdută și mort, ah, îl aflai...
Dar povestirea, sire, mă lasă fără grai:
Iertați-mi deznădejdea, amarele-mi suspine
Și lacrimele mele vorbească pentru mine.

Don Fernando


Fă-ți inimă, copilă, că eu de grije-ți port
Și-ți voi sluji de tată în locul celui mort.

Prea multă cinste-mi dete a mea restriște, sire!
Precum spuneam, acolo l-aflai fără simțire,
Străpuns era de-o rană și singele-i vedeam
În pulbere scriindu-mi ce datorie am.
Ori poate vitejia-i ajunsă-n așa stare
Prin rana lui deschisă mă îndîrjea mai tare,
Și-ntocmai ca o gură ce strigă către cer,
Mă îndemna mai grabnic dreptate să văr cer!
Nu-ngăduiți, o, rege, astfel de volnicie
Sub ocrotirea voastră stăpînă să devie,
Ca viața celor vrednici să n-aibă nici un preț,
Ca fără de pedeapsă un tînăr îndrăzneț
Cu ei să se măsoare, mărirea să le-o sape,
Cu sîngele lor nobil pămîntul să-l adape!
Nerăzbunînd-o, astfel de moarte-ar veșteji
În alți supuși oricare avînt de-a vă sluji.
Cer răzbunare, sire, și-o cer nu pentru mine,
Ci pentru-a voastră slavă și pentru-al vostru bine:
Voi ați pierdut într-însul un om de merit rar,
Prin altă moarte, moartea-i răscumpărați-o dar;
Jertfiți nu pentru mine, pentru dreptate, sire,
Și pentru a coroanei eternă strălucire,
Jertfiți spre ușurarea acestei țări întregi

Pe cel ce se mîndrește cu-astfel de fărdelegi!

Don Fernando

Don Diego ce răspunde?

Don Diego


Că-i demn de pizmuire

Acela care moare la vremea lui, o, sire!
Că dup-un veac de slavă și strălucire plin,
Adeseaori ne-așteaptă cel mai amar destin!
Eu, ale cărui fapte uimesc și azi poporul,
Eu, care pretutindeni eram biruitorul,

Mă văd, slăbit de vîrstă, acum, cu părul nins,
Primind o grea ocară și rămînînd învins!
Ce nu putuse luptă, asediu, ambuscadă,
Nici Aragonul mîndru, nici falnica Grenadă,
Nici toți dușmanii voștri, nici toți ai mei pizmași,
Azi Contele-a făcut-o, de-aici la cîțiva pași,
Gelos de noua-mi slujbă și dîrz de-o preferință
Ce i-o dedea asupră-mi a vîrstei neputință.
Astfel aceste plete albite-n vitejii,
Ăst sînge care curse ades spre-a vă sluji,
Ăst braț pe vremi teroarea dușmanelor armate
Se coborau în groapă de-ocară-mpovărate,
De nu nășteam pe lume un fiu spre-a m-ajuta,
Demn de această țară, demn de măria-ta!
El a ucis pe conte, luîndu-mi apărarea,

El mi-a spălat ocara, el mi-a redat onoarea!
De socotiți că totuși e-un ucigaș de rînd
Cel ce curaj arată o palmă răzbunînd,
Asupra mea să cadă blestemul și păcatul,
Căci de greșește brațul, e capul vinovatul!
De e sau nu o crimă, o, sire, judecați:
Eu, orișicum, sînt capul, el doar viteazul braț.
Ximena împotrivă-mi deci are a se plînge,
Căci de-o puteam eu face, el nu vărsa ăst sînge.
Jertfiți, deci, sire, capul ce anii-l vor răpi,
Dar îngrijiți de brațul menit a vă sluji,
Dreptate-i dați Ximenii jertfind zilele mele,
Că tot nu am ce face de-acuma eu cu ele;
Departe de-a mă plînge de-osînda ce mi-ați dat,
Murind cinstit, muri-voi cu sufletu-mpăcat.

Don Fernando
Pricina-i însemnată de-ajuns spre-a o aduce
În adunarea țării. Don Sancho, vei conduce
Acasă pe Ximena. Tu, Don Diego, vei sta
Aici, drept închisoare avînd credința ta.
Cătați-mi pe Rodrigo. Am să vă fac dreptate.

Ximena
E drept ca ucigașul să piară, maiestate i

Don Fernando
Copilă, ai răbdare, oricît ai suferi!

Ximena
Răbdare-a-mi cere-nseamnă durerile-a-mi spori.





Cidul - Actul 01 - Scena 01
Cidul - Actul 01 - Scena 02
Cidul - Actul 01 - Scena 03
Cidul - Actul 01 - Scena 04
Cidul - Actul 01 - Scena 05
Cidul - Actul 01 - Scena 06
Cidul - Actul 01 - Scena 07
Cidul - Actul 02 - Scena 01
Cidul - Actul 02 - Scena 02
Cidul - Actul 02 - Scena 03
Cidul - Actul 02 - Scena 04
Cidul - Actul 02 - Scena 05
Cidul - Actul 03 - Scena 01
Cidul - Actul 03 - Scena 02
Cidul - Actul 03 - Scena 03
Cidul - Actul 03 - Scena 04
Cidul - Actul 03 - Scena 05
Cidul - Actul 03 - Scena 06
Cidul - Actul 04 - Scena 01
Cidul - Actul 04 - Scena 02
Cidul - Actul 04 - Scena 03
Cidul - Actul 04 - Scena 04
Cidul - Actul 04 - Scena 05
Cidul - Actul 05 - Scena 01
Cidul - Actul 05 - Scena 02
Cidul - Actul 05 - Scena 03
Cidul - Actul 05 - Scena 04
Cidul - Actul 05 - Scena 05
Cidul - Actul 05 - Scena 06
Cidul - Actul 05 - Scena 07


Aceasta pagina a fost accesata de 710 ori.