• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Noaptea-n cabina

de Heinrich Heine    


Leganat ca-n vis de valuri
si cu ochii catre cer,
Stau culcat intr-un ungher
Din cabina-ntunecata.

Caut dus prin ferestruie
Sus, la spuza cea de stele,
Ochii dragostelor mele, -
Leganat ca-n vis de valuri.

Ochii dragostelor mele
Stau deasupra mea de paza, -
Tot clipesc, tot scinteiaza
Dragastos din bolt-albastra...

Astfel catre bolt-albastra
Multa vreme caut dus,
Pina ochii dragi de sus
Albe neguri mi-i acopar...

in coasta navii, unde zac
si-mi razem capul visator,
Izbind se framinta salbatece valuri
si murmura-ntr-una:
- Copil fara minte !
Ai bratul scurt si ceru-i departe,
si stelele stau tintuite de cer
Cu tinte de aur...
Desarte dorinte ! Oftari desarte !
Mai bine-ai face s-adormi in pace...

Visai departe-n zare, un cimp pustiu si nins,
Lintoliu de omaturi nemarginit de-ntins.
si sub omatul rece, in fundul groapei reci,
Dormeam uitat de veacuri in negura de veci.

Dar sus, din cerul negru, deasupra groapei mele,
Vegheau fara de numar frumosii ochi din stele,
Frumosii ochi ! - si dinsii luceau biruitor
in liniste senina, si totusi plini de-amor !





Noaptea-n cabina


Aceasta pagina a fost accesata de 689 ori.