Autori > Stefan Iosif
Mugur, mugur, mugurel
de Sandor Petofi
in orasul asta am deschis eu ochii;
Salutare, locuri mandre, scumpe mie!
Doina doicei mele din copilarie
Suna-n tot orasul: doica-mi canta mie?
Glasul ei e-acesta? ori poate ma-nsel:
"Mugur, mugur, mugurel!..."
A plecat, odata, un copil voios,
Azi, batran, se-ntoarce tot pe-aceeasi cale...
Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale,
Bucurii putine, si atata jale!
Cum mai trece vremea..." trist ingana el:
"Mugur, mugur, mugurel!..."
Oare unde sunteti, tovarasi de joc?
D-as vedea pe unul barem dintre voi!
Sa mai stam de vorba, veseli amandoi,
Sa ne reintoarcem anii inapoi,
Anii cei de basme, sa cant iar cu el:
"Mugur, mugur, mugurel!..."
Fara de hodina, pasare pribeaga
Care-si cata cuibul cald de-odinioara
Cand se-ntoarce iara mandra primavara,
Gandul meu colinda, pretutindeni zboara,
si ma mir eu singur cate-mi spune el:
"Mugur, mugur, mugurel!..."
Sunt copil acuma, iarasi sunt copil!
Pe-o nuia incalec... lumea e a mea!
Sare si necheaza murgul meu - nuia,
Merg la jgheab, devale, si ii dau sa bea...
Hii, murgut, in lume, zboara randunel...
"Mugur, mugur, mugurel!..."
Clatinat rasuna clopotul din turn,
Calul, calaretul cad de oboseala...
E-n amurg... acasa doica ma ia-n poala...
Atipesc, si visuri mandre ma insala;
Doica ma alinta, canta-ncetinel:
"Mugur, mugur, mugurel!..."
Mugur, mugur, mugurel
Aceasta pagina a fost accesata de 784 ori.